*grizonat

    Avînd în vedere că un domn cu părul în curs de încărunțire este mediatizat intens în aceste zile împreună cu un cuvînt inexistent conform normei, *grizonat, mă simt nevoit să popularizez și forma corespunzătoare corectă: grizonant.

grizonant în DEX 2009

    Întrebarea firească care se pune este: „de ce așa și nu altfel?”. Aici răspunsul este simplu: cuvîntul provine din franțuzescul grisonnant, astfel că nu prea avem loc de întors. În schimb, la întrebarea: „de ce cam toată lumea folosește forma greșită?” nu se mai poate răspunde așa ușor. La prima vedere, ar părea că forma greșită este susținută de asemănarea cu un participiu. Totuși, asemănător și ca formă, și ca înțeles, cuvîntul cărunt nu a avut aceeași tendință de a elimina n-ul (ba dimpotrivă, într-o epocă ceva mai îndepărtată, din latinescul canutus, după rotacizarea lui n, prin epenteză s-a ajuns la cărunt). În plus, dacă ar fi considerat participiu, ar trebui să găsim și verbul a (se) grizona, verb care nu există nici măcar colocvial, dar cumva a pătruns în unele dicționare (în MDA, de exemplu).
    O altă întrebare la care nu se găsește ușor un răspuns logic este de ce DOOM² nu a impus forma *grizonat, în ciuda faptului că este forma populară (de 10 ori mai folosită în paginile indexate de google), în ciuda faptului că onor autorii DOOM a oficializat cîteva „inovații” (picromigadale înlocuit de pricomigdale, magaziner înlocuit de magazioner șamd) pe baza „uzului”, ba chiar în ciuda faptului că s-a dezvoltat și o familie lexicală (a (se) grizona, grizonare). M-aș bucura să aflu că există un motiv pentru această discriminare, mai ales că intelectualitatea medie™ din București folosește varianta care nu e în dicționar!
    Pînă la următoarea ediție a DOOM cred că puteți să continuați să folosiți varianta pe care o doriți, dar nu uitați că numai grizonant apare în dicționare!

Editare ulterioară
Rezultatele unui sondaj (pe facebook) pe această temă:

*hazardant

    În acest articol din RL online se face referire (de multiple ori, ceea ce mă face să cred că nu e o greșeală de tipar) la cuvîntul hazardant:

Deși este o măsură bună, nu poate fi luată în acest moment. Este *hazardant acum, măsura poate fi luată în următorii doi trei ani", a spus președintele CMR.

    Este evident că, cel puțin conform dicționarului, ar fi trebuit folosit cuvîntul hazardat:

HAZARDÁT, -Ă, hazardați, -te, adj. Periculos, riscant, cu rezultate nesigure. – V. hazarda.

    Situația este cu atît mai curioasă cu cît sufixul -ant (un fel de echivalent al participiului prezent activ din limba latină) nu este nici pe departe la fel de întîlnit în limba română precum cel al participiului românesc – este folosit practic numai în împrumuturile din limba franceză – deci nu se pune problema unei contaminări. Explicațiile posibile ar fi: fie folosirea unui barbarism de sorginte franțuzească (hasardant, dar în limba franceză h-ul nu se citește, iar consoana finală așijderea...), fie contaminarea cu sinonimul riscant (tocmai am găsit un contraexemplu pentru forma de participiu activ: ăsta vine din germană!) pe fondul unei hipercorectitudini (sensul lui hazardat „consonează” cu sufixul -ant).

    În fine, mie îmi pare similară greșeala (dar în sens invers) cu folosirea greșită a lui *grizonat în locul lui grizonant. Aici vorbitorii observă (nejustificat) un participiu (în ciuda faptului că nu există nici un verb a grizona)...