Moțiunea limbii române...

În mai puțin de 5 minute, Viorica Dăncilă a reușit să distrugă limba română (și probabil și moțiunea):

• un dezacord: Nici un român nu au fost mândri...
• o concordanță greșită Speram ca dumneavoastră, cînd vorbiți de patriotism, să fi venit cu argumente...
• dezacord și anacolut Nici un român i-ar fi rușine să vă răspundă, cu atît mai puțin un prim-ministru

Deja nu mai are sens să atrag atenția asupra repetării lui președenție (în loc de președinție).

Premierul ar trebui să fie omul cel mai capabil din partid, nu?

Noi prezidăm, nu conducem!

Iată că mema creată de fostul ministru al Educației, Liviu Pop („greșelile se pot corecta, erorile nu”) a fost metamorfozată de dl Tăriceanu (iată că nu trebuie să fii ministru ca să spui prostii!), care susține că:

[...] președintele prezidează ședințele [de guvern], dar nu le conduce.

Întrebarea e dacă stimabilul se sau ne prostește (tehnica e veche: vezi scena din Ghidul bărbatului căsătorit).

Hartă „poliglotă”

Dacă vă întrebați care e prima hartă lingvistică („poliglotă”) a lumii, e cea a lui Gottfried Hensel, din 1741. Sigur, nivelul informațiilor de atunci era limitat, iar cartografii compensau cu imaginația (pînă la urmă, aceste hărți erau destinate vînzării, deci trebuiau să fie atractive). Și cum era de așteptat, s-a ocupat de asta tot un neamț!

Bonus: e și prima în care se folosesc culorile pentru separarea unor entități!

Europa Polyglotta, Linguarum Genealogiam exhibens, una cum Literis, scribendique modis, omnium gentium

Asia Polyglotta, Linguarum Genealogiam cum Literis, scribundique Modis exhibens

Africa Polyglotta Scribendi Modos Gentium exhibens

America cum Supplementis Polyglottis

Sursa: Cornell University – PJ Mode Collection of Persuasive Cartography.

Hensel, Gottfried, Synopsis Universae Philologiae . . . (Nuremberg: Homann, 1741). 

Muzeul regulilor inventate - episodul VI - nici un și măcar

Fără a fi un susținător al schimbărilor din DOOM², mi se pare normal să le cunosc și să le aplic dacă e obligatoriu să scriu conform ortografiei curente (de obicei prefer să nu: î din a și scrierea niciun fiind motivele cele mai importante).

Mit: dacă putem intercala adverbul măcar între nici și un atunci scriem nici un (despărțit), nu niciun. Din păcate, regula aceasta pare să se fi extins foarte mult, inclusiv în articole care teoretic se ocupă cu gramatica...

Categoria: regulă falsă de validare a ortografiei.

Explicație: nu e clar de unde provine regula inventată, dar pare a fi o greșeală de înțelegere a unui text din articolul care explică modificările din DOOM². După cum se vede și în Gramatica limbii române, „regula” ne-ar face să scriem greșit toate exemplele oferite la adjectivul pronominal:

Niciun om nu a venit. 
Nicio fată nu a răspuns.
Niciunui om nu i-a plăcut.
Niciunei fete nu i-a spus.

Sursa: Gramatica limbii române (Editura Academiei, vol. I, pag. 297-298)

Mi-a trecut prin cap și că ar putea fi școala de vină, însă primul manual pe care l-am verificat (Limba română, clasa a VII-a, editura Humanitas) vine și el cu două exemple care invalidează „regula”, adică se poate intercala măcar:

Niciun lucru nu rămâne nerăsplătit. (adjectiv pronominal negativ)
Niciunul n-a venit. (pronume negativ).

Și exemplele date în DOOM² invalidează regula (vezi aici).

Spargem noi recorduri?

Pe vremuri se băteau recorduri (eventual se doborau). În zilele noastre se folosește din ce în ce mai mult o traducere (greșită) din engleză: din „break the record”, tot omul care știe engleză după ureche traduce .

Cei de la Eurosport au reușit performanța să amestece două expresii într-una singură, să preia greșit o expresie din engleză și să comită și să comită o eroare de exprimare în doar trei cuvinte:

•  a bate/doborî recordul în care s-a înlocuit verbul autohton cu „traducerea” din engleză;
• a stabili un nou record;

Eroarea de exprimare care s-a născut în urma acestei combinații este legată de înțelesul amestecului: nu se pot doborî noile recorduri pentru simplul fapt că ele încă nu există...

Hărți etnografice

Cine este interesat de hărți etnografice mai vechi, poate găsi unele aici:

• arcgis.com
• davidrumsey.com
• europeana.eu
• lib.uchicago.edu
• wiki

Alte colecții interesante de hărți:

• edmaps.com
• World Bank
• Eurostat
• mapire
• Jakub Marian

Cum ar trebui să pronunțăm: sunt sau sînt?

Conform normei (DOOM2) ar trebui să pronunțăm sunt. În 1996 (în Îndreptar, ediția a V-a), onor Academia a hotărît, fără a avea vreo motivație, că sunt se va citi cum se scrie, nu sînt (cum s-a pronunțat dintotdeauna, inclusiv înainte de 1953, cînd se ortografia tot sunt).

După cum putem vedea într-un atlas lingvistic publicat în perioada interbelică, doar în cîteva zone răzlețe se pronunța „sunt”, disputa fiind între sînt/sîm și forma scurtă îs/-s!

Micul atlas lingvistic român, Emil Petrovici, 1942

Guvernul și virgula

Mai miră pe cineva că cineva din Guvernul României își bate joc de ortografia limbii române? ☺️ Dovada e în filmulețul de aici (minutul 3:57 și după, la final):

Întotdeauna se pune virgulă între o urare și destinatarul ei, căci, conform regulilor de ortografie (vezi aici mai multe informații despre virgulă), substantivele în vocativ se separă prin  virgulă de restul propoziției!

nicio sau nici o?

Așa cum era de așteptat, schimbarea ortografiei lui nici o în anumite cazuri (scriindu-se nicio dacă este pronume) produce efecte: confuzia domnește printre vorbitorii nativi care nu au obișnuința scrisului. Mai nou confuzia apare și în redacțiile de știri, deși te-ai aștepta să existe ceva mai multă grijă: vezi aici!

În cazul de față, este vorba de un adverb plus un numeral, astfel că nici o nu se scrie legat. Ne putem da seama ușor că este numeral pentru că putem înlocui o cu două („o lună” arată perioada de timp, deci evident că nici nu poate fi parte a unui pronume)!

Că este o greșeală care apare des putem vedea în numeroasele articole care folosesc această sintagmă!

alb-roșii

Articolul acesta ne demonstrează că exercițiile din manualele de clasa a doua pe tema scrierii unor cuvinte cu trei de i nu își ating scopul (fie că nu-s clare, fie că învățătoarele nu știu să le explice, chiar nu contează)!

lucrări empirice...

Aflăm de la reprezentanta primăriei din Galați (vezi știrea aici, la minutul 1:08) că muncitorii care cară apă cu roaba (în loc să folosească o pompă) de fapt efectuează „lucrări empirice”. Pare că îl citează pe șeful de șantier, însă completarea că acesta a oferit „explicații logice” îi aparține cu certitudine!

Cum despărțim în silabe? Episodul I: trotuar

Interesant echilibrul între cele două variante ale despărțirii lui trotuar în silabe (conform acestui sondaj)!

Pentru cine interesează istoria ortografiei acestuia:

• În 1909 primul Dicționarul Ortografic îl consemna ca trotoar (pronunțarea cu două silabe, ca în franceză, de unde este împrumutat: trottoir). 
• Din 1956 se va scrie trotuar (cu trei silabe: tro-tu-ar) în toată epoca îndreptarelor ortografice! 
• În epoca DOOM (1982 prima ediție, 2005 a doua) – deci și în ziua de azi – se desparte în doar două silabe: tro-tuar!

Merită să menționez faptul că este singurul împrumut din franceză care se termină în -uar în română și al cărui etimon francez nu conține u înainte de terminație (poate de aceea unii îl pronunță cu o și în română)! Vezi mai multe pe tema oa sau ua aici!

LOV ne lovește din nou cu dezacordul...

Este dificil pentru unii să înțeleagă misterele acordului subiectului cu predicatul, iar ministrul Muncii (cam mai toți miniștrii cabinetului actual) nu face excepție în postarea aceasta (arhivată aici):

Sigur, se poate aduce argumentul că ministrul nu se ocupă personal de postările de pe facebook (oare contează), însă chiar dacă ar fi așa, cu siguranță postările ar trebui validate de cineva.

Mai putem să aducem în discuție diacriticele aproximative și exprimările deficitare de genul „pe fonduri europene”? Ar părea cam pedant, zic eu...

Covrigii din Polonia

Se pare că în Polonia covrigii românești au avut succes. Am descoperit în Poznan acest magazin:

Covrigărie în Poznan

La o căutare ulterioară pe net am descoperit că de fapt fenomenul este mult mai răspîndit: vezi aici sau aici (și aceasta, dar aici e vorba de o familie polonezo-română)! Totuși, nu există încă în dicționarele poloneze acest termen!

afurisenie, anatemă și excomunicare...

Parcă în secolul XXI nu-și mai au locul blestemele oficiale ale bisericii. Iar dacă tot le folosesc, preoții ar trebui să știe ce reprezintă! Căci în limba română afurisirea, anatema și excomunicarea sînt sinonime! Sau să fie, oare, lexicul bisericesc extrem de exact, astfel că cea ce nouă, mirenilor, ni se par sinonime, preoților li se par chestiuni distincte?

Din ce descoperim pe site-urile patriarhiilor (aici sau aici), se pare că cele trei tot sinonime ar fi și în jargon bisericesc!

Notă: tot despre sinonime bisericești am scris și aici!

unipersonal...

Într-un comunicat remis de instituția Avocatului Poporului pe facebook (sic!) – vezi aici arhiva – aflăm de „unipersonalitatea” instituției avocatului poporului...

Cam oricine a trecut prin școală știe că unipersonal se referă la verbe:

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.sursa: DEX '09 (2009)  

Dicționarele mai vechi și cele de neologisme mai atestă un sens:

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. 1. Care se face de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. Înlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonală încătușează inițiativa și activitatea membrilor și a organizațiilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2762. [...]sursa: DLRLC (1955-1957)

Dar acesta ar implica faptul că instituția Avocatului Poporului ar fi constituită dintr-o singură persoană, însă acest lucru este contrazis de însăși organigrama instituției!

Fără a fi o persoană care crede că DEX-ul este normă (deci cuvintele care nu apar în DEX nu ar exista în limba română), am convingerea că în cazul instituțiilor statului (mai ales dacă trebuie să creeze sau să interpreteze legi), este imperios necesar ca acestea să folosească cuvintele exclusiv cu sensurile consacrate. Cum este vorba de limba română accesibilă tuturor, singurele dicționare pe care le putem admite ar fi DEX-ul și dicționarul de termeni juridici editat de un institut al Academiei (eu nu am cunoștință de așa ceva). De altfel și legislația prevede ceva similar în Legea 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative):

Stilul actelor normativeArticolul 36(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.Unitatea terminologicăArticolul 37(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni.(2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.

inventează sau inventă?

Poate părea ciudată întrebarea pusă în acest sondaj (pus și pe dexonline), iar acest lucru e confirmat și de răspunsul cvasiunanim favorabil conjugării slabe a lui a inventa, dar, după cum vedem și în DOOM², se acceptă ambele forme. Unii ar putea crede că este vorba de o formă veche, care s-a păstrat din motive de tradiție, însă, hai să ne uităm la normele mai vechi!

a inventa: inventează/inventă – DOOM² (2005)

În DOOM² se observă semnul exclamării dinaintea intrării, ceea ce înseamnă că norma a fost schimbată. Într-adevăr, în prima ediție a DOOM (cea din 1982) este acceptată doar forma inventează:

a inventa: inventează – DOOM (1982)

Dacă ne-a trecut prin cap că s-a reactualizat o formă veche, primul Dicționarul Ortografic, cel din 1909, ne taie elanul!

a inventa: inventează – DO (1909)

Nici căutările pe Google nu ne-au ajutat să descoperim vreo ocurență a lui inventă ca indicativ prezent, persoana a III-a (în toate documentele indexate de Google inventă fiind doar la prezentul simplu). Putem trage doar concluzia că și în acest caz (ca și cel cu pluralul cireși), DOOM² a luat o decizie hazardată, nebazată pe realitate!

Palindromul

plăvan...

Adjectivul plăvan „alb-gălbui” este format din vechiul plav (alb) cu sufixul -an. Fiind un nume dat des bovinelor (de culoarea respectivă), plăvan a ajuns să fie substantivizat și a căpătat, prin metonimie, sensul de „bou”. Dacă aceste sensuri pot fi regăsite în literatură (vezi definiția), nu același lucru se poate spune despre sensul care pare să fie dominant în ziua de azi, cel puțin în limbajul colocvial!

PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Despre boi și vaci) Cu părul alb-cenușiu sau alb-gălbui.
Se vedeau pluguri cu boi plăvani arînd, însoțite de țărani în straiuri albe. SADOVEANU, N. E. 37.
Carele încărcate se fereau cu boii plăvani în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101.
Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120.
◊ (Substantivat) Bou.
Urca puntea de-a-ndăratelea... iar plăvanul îl urma liniștit, blînd. GALAN, Z. R. 163.

Sursa: DLRLC (1955-1957)

Sigur, putem presupune că varianta substantivizată a continuat să dezvolte noi sensuri, însă, fără doar și poate, acestea ar trebui să fie puternic depreciative*, dar din ușurința cu care este folosit pare să fie receptat doar cu o nuanță ușor peiorativă, precum alți termeni care reprezintă denumirea unor persoane masive**: vlăjgan, măgădău, găligan, zdrahon.

Fără a-mi putea demonstra teoria în acest, m-aș hazarda să spun că nu este singurul termen specific zonei rurale care prezintă deviații semantice serioase.

---

*) Nu există, de exemplu, în limba română vreo expresie sau proverb în care boul să fie apreciat pentru calitățile sale!
**) Masivitatea pare că este asociată cu prostia (vezi I. Zane – Proverbele românilor).

Măcelărie (de) piese auto...

În Ciolpani am descoperit (de la depărtare) un magazin interesant. Nu este tocmai clar dacă în magazin se măcelăresc piese auto sau dacă avem galantare cu mușchi de vită și pulpe de porc alături de cele cu ștergătoare, becuri sau antigel (aș înclina spre varianta a doua, căci scrie „magazin general” cu litere ceva mai mici). Recunosc, nu am intrat ca să îmi dau seama dacă farmacia face pare și ea din magazinul cel general.

Editare ulterioară: iată o imagine mai bună:

 

Redefinirea familiei...

O sintagmă nefericită folosită mult în ultimul timp este „redefinirea familiei”, în special în legătură cu referendumul pentru schimbarea Constituției!

Înainte de toate, hai să clarificăm despre ce este vorba: nu e o „redefinire” – este imposibil acest lucru: nu poți schimba sensul unui concept printr-o lege, fie ea Constituția – ci maxim am putea să îi spunem clarificare (deși nu este vorba de așa ceva, că nici de clarificat nu se clarifică nimic). Chiar dacă presupunem că se va stipulat prin Constituție că familia este obligatoriu formată dintr-un cuplu mixt, căsătorit, este absurd să crezi că în dicționar se poate schimba ceva, căci definiția trebuie să fie generală, trebuind să acopere și familia din vechime sau din alte țări (chiar în Biblie avem modelul familiei poligame), dar și modul de realizare practic (multe familii, chiar din zonele pe care oamenii le cred tradiționale, s-au format din cupluri care nu s-au căsătorit oficial), inclusiv cele curente (bunica și nepoții reprezintă o familie chiar dacă părinții lipsesc pentru că, de exemplu, au plecat la muncă în alte state)!

Despre ce este vorba mai exact? Articolul 48 din Constituție se dorește a fi schimbat (termenul soți sa fie înlocuit cu femeie și bărbat):

Articolul 48 (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți un bărbat și 
o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Într-adevăr, formularea de acum pare că sugerează că există posibilitatea căsătoriei între mai mult de două persoane sau între persoane de același sex, însă articolul 48 se referă la familie. Nu știu ce sens ar avea o asemenea schimbare pentru cei care se împotrivesc căsătoriei dintre persoane de același sex, căci chiar cu schimbarea făcută, tot nu s-ar interzice căsătoria între persoane de același sex (ar trebui făcută o contorsiune logică de tipul: nu poți întemeia o familie, deci nu te poți căsători). Trebuie să îți lipsească și simțul limbii și logica ca să crezi că o asemenea schimbare ar impune o interdicție în ceea ce privește căsătoria! Un specialist în Drept probabil le-ar fi sugerat activiștilor să adauge un alineat nou în Articolul 48 care să spună explicit despre căsătorie (dacă ăsta era scopul)...

Familie este definit de dicționare încă de acum aproape 100 de ani sub forma actuală, de exemplu precursorul DEX-ului:

Definiția familiei în DLRLC (1953)

În dicționarul lui Candrea avem o altă idee: în afară de sensul „totalitatea rudelor”, familia este dată de caracteristica „care locuiesc împreună”. De remarcat că se amestecă conceptele soț – soție cu mamă – tată (știm de pe vremea romanilor că Pater semper incertus)!

Definiția familiei, Candrea, 1932

Un lucru pe care puțină lume îl știe este că familie este un neologism în limba română, căci familia din latină (care a fost moștenit direct) a suferit o serie de transformări și astăzi îl regăsim în forma femeie!

Definiția femeii, DLRLV

Practic, am putea spune că femeia este familia tradițională! 😃

Agrementul ministrului justiției

Ministrul Toader ne-a tot uimit cu nivelul său precar de cunoaștere al limbii române! A ajuns la un nivel superior reușind cu o perorație despre acorduri și aprobări!

Nu numai că folosirea lui agrement („distracție, plăcere”) e greșită, dar ministrul ține neapărat să își exhibe habarnamismul explicînd (incorect) că termenul acord (sau locuțiunea a-și da acordul) implică o cerere de aprobare (implicită sau prealabilă), lăsînd să se înțeleagă că „agrementul” nu ar necesita așa ceva.

De fapt, prin explicația aceasta ministrul reușește să ne transmită că nu știe nici română, nici engleză, căci „agrementul” domnului ministru este exact englezescul agreement, care se traduce fix prin „acord” (mai rar prin „convenție”), în plus în ambele limbi noțiunea de acord (agreement) implică înțelegerea dintre părți, deci nici vorbă de cerere de aprobare! De altfel, incapacitatea ministrului de a pătrunde misterele limbii române în cazul lui acord este vizibilă la folosirea pleonasmului triplu „am agreat de comun acord” (dublu dacă acceptăm că expresia pleonastică „de comun acord” e deja un șablon încetățenit în limba română)!

Probabil că în limba sa poticnită, ministrul a dorit să spună că nu e vorba de o înțelegere între părți, ci doar e o verificare de către o parte a unor condiții care ar trebui respectate de cealaltă parte, dar în acest caz este neclar în ce scop a fost cerută confirmarea dacă nu pentru aprobare...

Cum e definit heterosexual în DEX 2016?

Ultima ediție a ediției* a II-a (sic!) a DEX, cea din 2016, ne înveselește cu definiția modificată a heterosexualului:

Evident, în celelalte ediții definițiile-s corecte. De exemplu, cea din 2009:

Aș spune că, dacă pînă și DEX o comite grav, nu trebuie să ne mai mirăm dacă oamenii răspund aiurea pe stradă:

---

*) Ediția a II-a a DEX (cea din 1996) a suferit mai multe îmbunătățiri (există ediții ale ediției a II-a din 1998, 2009, 2012 și 2016).

„Echerul” parabola

Am primit la „poșta redacției” (dexonline) o fotografie cu un obiect disponibil prin papetării, dar vedeta era traducerea asociată care era „originală”:

Dar iată obiectul numit „echer” (de remarcat că producătorul este unul serios, care probabil nu face traduceri pe :

Poate nu știți, dar echerul este inerent asociat cu unghiul drept, ceea ce face matematic imposibil o eventuală legătură cu parabola!

ECHÉR, echere, s. n. 1. Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit pentru trasarea unghiurilor drepte sau a dreptelor perpendiculare în plan ori pentru verificarea unghiurilor drepte; colțar. 2. Instrument topografic pentru fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. – Din fr. équerre.
sursa: DEX '09 (2009)

Pentru cei care nu au prins vremurile fără computere și imprimante: instrumentul pentru trasarea curbelor se numește florar!

Notă: Mie lista traducerilor mi-a adus aminte de asta: ananas, ananas, ananas, pineapple, ananas...

neabonament...

Că românul s-a născut poet o știe toată lumea, dar puțină lume știe că copywriterul e un mic Shakespeare (sau Nichita Stănescu, dacă vrem să consumăm produsele autohtone) și nu se simte bine dacă nu inventează cuvinte!
Cu diferența că nu știm ca mai-sus-menționații să fi plagiat pe cineva, spre deosebire de autorii acestei campanii care au reușit să „creeze” ceva care seamănă izbitor cu această campanie!


Apropo, după ce vezi înșiruirea: nelimitat, necontract, neabonament ce vă vine în cap: neserios sau neplătit?

mediteraneean – modificări neștiute ale normei, episodul 1!

Multe dintre schimbările făcută de DOOM² în 2005 au trecut neobservate și trebuie spus că modul de comunicare a schimbărilor (nu știu dacă e important să arătăm o singură instituție cu degetul) a „ajutat” la această necunoaștere! În cazul schimbării mediteranean ⇒ mediteraneean nici măcar documentul oficial care explică schimbările făcute în DOOM² nu menționează motivele (sau măcar existența) modificării!

mediteraneean (DOOM²)

Rezultatul sondajului făcut zilele trecute pe facebook pe această temă este elocvent: numai 17% din repondenți erau la curent cu modificarea! De altfel raportul 1:5 dintre forma normată și cea veche devine 1;8 în cazul documentelor Google în limba română: 32000 pentru mediteraneean față de 264.000 pentru mediteranean.

rezultatul sondajului mediteranean(facebook)

De fapt, schimbarea operată în DOOM² are o anvergură ceva mai mare, afectînd mai multe cuvinte în afară  de mediteran(e)ean: hercul(e)ean, hiperbor(e)ean, marmor(e)ean, trah(e)ean. Două dintre ele, traheean și hiperboreean, ar avea e-ul dublu îndreptățit de forma cuvintelor de bază (trahee are două e-uri), dar restul nu prea, ba în cazul lui herculeean avem o variantă neaoșă, herculan (vezi Băile Herculane). Pare că s-a dorit o apropiere mai mare față de originalul francez, dar atunci de ce nu s-a aplicat asta și altor cuvinte (european, de exemplu, ar fi trebuit să fie *europeean dacă dorim să sune ca în franceză)?

Inconsecvent (ca să nu spun cuvinte mai grele), DEX a modificat toate cuvintele de mai sus în conformitate cu norma DOOM², dar nu și pe cele cu flexiune similară care nu apăreau în DOOM², de exemplu: paludean! Mai grav, nici măcar transmediteranean, care aparține familiei de cuvinte a lui mediteraneean, nu este ajustat în DEX la noua paradigmă!

OK, schimbare, schimbare, dar care să fie motivul? Cum departamentul de comunicare al Institutului de lingvistică nu există, iar documentul de care aminteam mai sus nu se ocupă de toate modificările, nu ne rămîne decît să presupunem! Singura idee care ar avea o logică ar fi următoarea: din cele aproape 400 de cuvinte din DOOM² care se termină cu -ean, doar cele menționate mai sus au e-ul vocalic (și au un plural oarecum ciudat, format cu -eeni) la restul -ean fiind o singură silabă (și pluralul, normal, terminat în -eni), astfel că se unifică două modele de flexiune diferite. Dar de ce să înlocuim o ciudățenie cu altă ciudățenie? Simplifică limba? Mie nu mi se pare: în afară de scrierea în sine – e greu de explicat existența unui sufix -eean sau transformarea a-ului final în e: e ca și cum în loc de moldovean am scrie *moldoveean –, ar mai fi și problema că e destul de greu de pronunțat me-di-te-ra-ne-ean în loc -ne-an!

Aș mai adăuga și faptul că mediteran(e)ean, oricum s-ar scrie, este din start o ciudățenie: numele Mării Mediterane provine de la medius „mediu, mijloc” și terra „pămînt”, deci în mediteran avem deja sufixul -an, astfel că forma împrumutată din franceză este dublu sufixată! În cazul de față, ar fi mai simplu să renunțăm la mediteraneean în favoarea lui mediteran (mai scurt și mai ușor de folosit), dar care ar fi soluția pentru celelalte?

Despre cur...

Lingvistica ne învață că există o corelație puternică între uzul unui termen și numărul de sensuri dezvoltate de acesta, iar o extindere firească a acestei „teoreme” ar fi corelația dintre numărul de expresii dezvoltate în jurul anumitor cuvinte și frecvența folosirii cuvintelor respective în vorbirea curentă. Cum tot am observat că zilele astea curul e în plină dezbatere, mi-am zis că e momentul să purced la puricarea dicționarelor! Astfel am avut ocazia să descopăr o adevărată „comoară” de expresivitate a limbii! 

În ciuda pudibonderiei exacerbate manifestate astăzi, limba română autentică – iar reîntoarcerea la filonului tradițional e la modă, nu? – a folosit fără jenă cuvintele tabu de acum... Inclusiv marele Dicționar (tezaur) al limbii române (DLR) simte nevoia să specifice că termenul nu avea în limba veche și în vorbirea populară vreo nuanță trivială!

Tezaurul limbii române (C - 1940) – începutul definiției lui cur

Și în Atlasul lingvistic (1942) avem o secțiune dedicată termenului:

Atlasul lingvistic român - Supliment (1942)

Dacă DEX-ul este zgîrcit cu explicațiile (ne bucurăm, totuși, că menționează termenul) și dă doar două sinonime, nu același lucru se întîmplă cu Micul dicționar academic, care ne permite să întrezărim ceva mai mult. Deoarece am vorbit de expresivitatea limbii, am ales numai expresiile (am exclus explicațiile simple sau sinonimele), dar tot avem o listă impresionantă!

• Ce-mi ești bun, dacă dormi în cur! = Se spune despre un om leneș.
• Cu curul în două luntri = Nehotărât.
• Cu curul în două luntri = Duplicitar.
• Capul ți-a mai fost o dată la cur = Ți-e capul prost.
• Gura bate curul = Vorba nesocotită se pedepsește.
• A se da de-a curu-n cap = A se da de-a berbeleacul.
• A se da în cur și-n cap = A se da de-a berbeleacul.
• A se da în cur și-n cap = A face totul.
• A nu-i da curul de pământ (călcâie) = A nu-și vedea capul de treburi
• Iute sau rea de cur = Desfrânată.
• A da averea pe cur = A cheltui banii cu desfrânatele.
• A se scula cu curu-n sus = A fi prost dispus.
• A se ține de curul cuiva (sau a i se băga cuiva în cur, a pune palma în cur cuiva) = A linguși pe cineva.
• A-și pune palma în cur = A fi nepăsător.
• A rămâne cu curul pe gheață = A rămâne rușinat.
• Mă doare în cur (de tine) = Puțin îmi pasă (de tine)!
• Ce-i pasă curului lui? (sau curul lui și patru bani) = Se spune despre cineva care nu se sinchisește de nimic.
• A pătrunde (sau a reteza) paiul cu curul de frică (sau a-i țâțâi curul de frică) = A fi înspăimântat.
• A (se) râde lumea de cineva și cu curul = A ajunge batjocura lumii
• A-i ploua și a-i ninge în cur = A fi fără chef.
• Din cur! = Nici nu-mi pasă.
• În cur după ureche = Habar n-am.
• A întoarce (totul) cu curu-n sus = A răsturna totul.
• A întoarce (totul) cu curu-n sus = A cotrobăi.
• A gândi cu curul = A judeca prost.
• A lucra cu curul (sau cu picioarele) = A lucra (foarte) prost.
• cur-gol(ea) = Om sărac.
• cur de muiere = Femeie.
• curul popii = Papiotă pe care se înfășoară bumbacul.
• A-și bate curul = A-și bate joc.
• A se băga (sau vârî) ca rufa (sau cămașa) în curul săracului = A se băga nepoftit în vorbă.
• A se băga (sau vârî) ca musca în curul calului = A se băga nepoftit în vorbă.
• A se băga (sau vârî) ca musca în curul calului = A se duce undeva neinvitat.
• A trage prin cur = A uza.
• A trage prin cur = A murdări.
• A trage prin cur = A șifona.
• Parcă e cu miere în cur = Se spune despre cineva extrem de atractiv.
• A avea ceva în cur = A fi preocupat (sau supărat) de ceva.
• A-și mânca din cur (unul altuia sau unul de la altul) = A fi nedespărțiți.
• A muri în curul cuiva = A nu se despărți de cineva cu care este foarte apropiat.
• La curul pământului = Foarte departe.
• curul-boului = Măceș (Rosacamina).
• cur-cu-beșică = Remf (Aristolochia clematitis).
• curul-găinii (sau curul-puiului) = Păpădie (Taraxacum officinale).
• curul-găinii = Podbal (Tussilago farfara).
• curul-găinii = Susai (Sonchus arvensis).
• cur-de-găină = Pecingine.
• cur-de-ou = Urcior.

De menționat că lista este preluată, aproape fără modificări, din DLR! În plus, ultimele din listă reprezintă nume de plante sau de boli! Dicționarul de argou, mai aproape de zilele noastre, pălește prin comparație:

• a avea un băț în cur  = a avea mersul țeapăn.
• a avea viermi / mâncărici în cur = a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul.
• a cădea cu curu-n pulă = a da de necaz.
• a cădea în cur după cineva = a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
• a da curului sare = a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
• a linge în cur (pe cineva) = a linguși (pe cineva).
• a lua ceva tare în cur = a lua loc, a se așeza.
• a mușca de cur (pe cineva) = 1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.
• a omorî arici cu curul = a fi nimfomană. 
• a pupa în cur (pe cineva) = a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).
• a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte = a fi inoportun.
• a se da cu curul de pământ = a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
• a se duce pe cur = a avea parte de necazuri; a da faliment.
• a se lua de cur și a sări în sus = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
• a se vârî ca musca-n curul calului / vacii = a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).
• a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură = a sta cu brațele încrucișate. 
• a veni cu deștu-n cur = a veni fără lucrurile necesare, a face o vizită fără a aduce flori / cadouri.
• a-i intra bețele în cur / în fund = (d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
• rupt în cur = sărac; cu haine ponosite.

Mi-am zis că ar fi interesant să vedem și ce proverbe/ziceri avem, iar lucrarea lui Zane, Proverbele românilor, (1897) e perfectă! Aproape 40 de proverbe cu tema centrală curul (trebuie menționat că există încă la fel de multe în care această parte a corpului este menționată):

3101. Toată lumea are cur, dar mai cur al cui se vede.
Al cui cur e mai mare? – Al cui se vede.

Adica tot omul păcătos, dar mai păcătos cel care urmează păcatul de față (Golescu)

3102. Să nu-ți dai curul pe mîna altuia.

Să nu te dai pe mîna altuia, că e rău de tine.

3103. Cu curu(l) în două luntre.
Umblă cu curu în două luntre.

Se zice pentru cei ce se razimă cînd în unul, cînd în altul.

3104. Cine umblă cu curul în două luntri, în nici una nu este.
Cine șede (umblă) cu curu în două luntre pică (cade) în apă.
Cu curu în două luntre (luntri) nu poți șede.
Nu poate omul să șadă cu curul în două luntri.
Nu umblu cu curu în două luntri.
Nu șede cu curul în două luntre.

Adică cine slujește la două slujbe, la nici una nu se găsește (Golescu).

3105. Lesne o sută de bice la curu altuia.
Cinci sute de nuiele lesne în spate la alții.
O sută de bice la curul altuia, ca nici unul la curul nostru.

Adică cazna altuia noi nu o simțim, nici nu ne pasă de ea, că pe noi nu ne vatămă. Se zice pentru cei cumpliți. (Golescu)

3106. Curul nóptea vornic mare (Golescu)

Curul nóptea vornic mare
Că vorbesce singur tare (D. Zanne)

3107. Înfricoșează'țĭ cusurul
Să nu 'ți umple curul (A. Pann)

Înfrînéză'țĭ cusurul
Să nu 'ți umple curul. (Hirțescu)

3108. Ieà din cur și bagă în gură și ḑi că 'i bucata bună. (Budișteanu)

Ieà din cur și bagă în gură. (Bălășel)

3109. Dacă n'au bătut cur mic,
Nu 'nfricoșà p'ăl voinic. (A. Pann)

3110. A fi cur bĕtrân.

3111. A duré în cur. (Bălășel)

3112. Bate curul, că sĕ învață capul. (Bănescu)
* A trage o bătaie la cur ca să vină mintea la cap (Laurian & Maxim).
* Dăĭ la cur ca să se sue mintea la cap (Juvana)
* Dă'ĭ la cur să 'ĭ fugă mintea la cap (Salviŭ)
* Dă 'ĭ cu nuĭao la cur, să 'ĭ vie mintea la cap. (Ispirescu)

3113. A fi cur greŭ. 
(= A fi gras)

3114. Îi jócă curul ca o mărgea. (Bănescu)
(Despre omul neastămpărat)

3115. Par 'că are argint-viŭ în cur. (Bănescu)

3116. A ședea cu curu 'n cenușă. (Bălășel)
(= A fi leneș. Se dice mai ales femeilor)

3117. Îi pute curu a usturoiŭ. (patriciu)
(Are ce-va pe conștiință)

3118. A fi cur gros. (Salviŭ)
(= A fi îmbuibat)

3119. Nu'i ajunge curul de calcăe. (Salviŭ)
(= Are multe trburi șî nu se póte odihni)

3120. A pune seŭ la cur. (Bălășel)
(= A'ĭ merge bine)


3121. A fi cu c...t la cur și a dice că e seŭ. (Bălășel)
(= A fi sărac și prost și a te crede lucru mare)

Notă: de observat că termenul „căcat” nu este scris ca atare, fiind considera, așadar, mult mai deranjant decît „cur”!

3122. A strînge din cur.
(De frică)

3123. A se sculà cu curu 'n sus.
* S'a sculat hursus, cu curu'n sus.

3124. Curu și patru bani,
Și-o căruță de țigani. (Budișteanu)

(= Pentru cel nepăsător)

3125. A fi cur și vale.
(= Despre omul nechibzuit)

3126. A se pune în cur și în cap. (Ispirescu)
A se dà  în cur și în cap (Laurian & Maxim)
(= A-și pune toate puterile, a face totul)

3127. A pune curul pentru altul. (Bălășel)
(=A lua apĕrarea cuĭ-va fără folos)

3128. Își face singur sunet curul. (Patriciu)

3129. C'o mână culege știr, cu alta se scarpină 'n cur.
(= Se dice femeilor leneșe, murdare și tăndăloase)

3130. A ajunge curul cap  (Bălășel)
* Vaĭ de țéră când ajunge curul cap și l... pârcălab (Bănescu)

3131. A merge cu curu înapoi. (Camian)
(=A dà îndĕrĕt, a nu isbuti)

3132. A rĕmâné cu curu pe ghèță.
(= Înșelat în așteptări)

3133. Hăpa 'n sus, cur bĕtrân
Că la ièrnă să 'ți daŭ fîn (Bălășel)
(= Se dice persónelor bĕtrâne și cu deosebire celor ce se scólă anevoie)

3134. A fi cu curu mare (Pann)
(=A se ține mândru, a se crede)

3135. A pune curu la tînjală. (Bălășel)
(= A se pune pe llucru strașnic)

3136. A se ține de curu cuĭ-va.

3137. A dà din cur să éși din iérnă. (Bălășel)
(= A te pune pe muncă dacă vreĭ să scapĭ de sărăcie)

3138. A nu avé loc de curul cuĭ-va. (Bălășel)
A se freca de curul cuĭ-va.