Muzeul regulilor inventate - episodul VI - nici un și măcar

Fără a fi un susținător al schimbărilor din DOOM², mi se pare normal să le cunosc și să le aplic dacă e obligatoriu să scriu conform ortografiei curente (de obicei prefer să nu: î din a și scrierea niciun fiind motivele cele mai importante).

Mit: dacă putem intercala adverbul măcar între nici și un atunci scriem nici un (despărțit), nu niciun. Din păcate, regula aceasta pare să se fi extins foarte mult, inclusiv în articole care teoretic se ocupă cu gramatica...

Categoria: regulă falsă de validare a ortografiei.

Explicație: nu e clar de unde provine regula inventată, dar pare a fi o greșeală de înțelegere a unui text din articolul care explică modificările din DOOM². După cum se vede și în Gramatica limbii române, „regula” ne-ar face să scriem greșit toate exemplele oferite la adjectivul pronominal:

Niciun om nu a venit. 
Nicio fată nu a răspuns.
Niciunui om nu i-a plăcut.
Niciunei fete nu i-a spus.

Sursa: Gramatica limbii române (Editura Academiei, vol. I, pag. 297-298)

Mi-a trecut prin cap și că ar putea fi școala de vină, însă primul manual pe care l-am verificat (Limba română, clasa a VII-a, editura Humanitas) vine și el cu două exemple care invalidează „regula”, adică se poate intercala măcar:

Niciun lucru nu rămâne nerăsplătit. (adjectiv pronominal negativ)
Niciunul n-a venit. (pronume negativ).

Și exemplele date în DOOM² invalidează regula (vezi aici).

nicio sau nici o?

Așa cum era de așteptat, schimbarea ortografiei lui nici o în anumite cazuri (scriindu-se nicio dacă este pronume) produce efecte: confuzia domnește printre vorbitorii nativi care nu au obișnuința scrisului. Mai nou confuzia apare și în redacțiile de știri, deși te-ai aștepta să existe ceva mai multă grijă: vezi aici!

În cazul de față, este vorba de un adverb plus un numeral, astfel că nici o nu se scrie legat. Ne putem da seama ușor că este numeral pentru că putem înlocui o cu două („o lună” arată perioada de timp, deci evident că nici nu poate fi parte a unui pronume)!

Că este o greșeală care apare des putem vedea în numeroasele articole care folosesc această sintagmă!

inventează sau inventă?

Poate părea ciudată întrebarea pusă în acest sondaj (pus și pe dexonline), iar acest lucru e confirmat și de răspunsul cvasiunanim favorabil conjugării slabe a lui a inventa, dar, după cum vedem și în DOOM², se acceptă ambele forme. Unii ar putea crede că este vorba de o formă veche, care s-a păstrat din motive de tradiție, însă, hai să ne uităm la normele mai vechi!

a inventa: inventează/inventă – DOOM² (2005)

În DOOM² se observă semnul exclamării dinaintea intrării, ceea ce înseamnă că norma a fost schimbată. Într-adevăr, în prima ediție a DOOM (cea din 1982) este acceptată doar forma inventează:

a inventa: inventează – DOOM (1982)

Dacă ne-a trecut prin cap că s-a reactualizat o formă veche, primul Dicționarul Ortografic, cel din 1909, ne taie elanul!

a inventa: inventează – DO (1909)

Nici căutările pe Google nu ne-au ajutat să descoperim vreo ocurență a lui inventă ca indicativ prezent, persoana a III-a (în toate documentele indexate de Google inventă fiind doar la prezentul simplu). Putem trage doar concluzia că și în acest caz (ca și cel cu pluralul cireși), DOOM² a luat o decizie hazardată, nebazată pe realitate!

mediteraneean – modificări neștiute ale normei, episodul 1!

Multe dintre schimbările făcută de DOOM² în 2005 au trecut neobservate și trebuie spus că modul de comunicare a schimbărilor (nu știu dacă e important să arătăm o singură instituție cu degetul) a „ajutat” la această necunoaștere! În cazul schimbării mediteranean ⇒ mediteraneean nici măcar documentul oficial care explică schimbările făcute în DOOM² nu menționează motivele (sau măcar existența) modificării!

mediteraneean (DOOM²)

Rezultatul sondajului făcut zilele trecute pe facebook pe această temă este elocvent: numai 17% din repondenți erau la curent cu modificarea! De altfel raportul 1:5 dintre forma normată și cea veche devine 1;8 în cazul documentelor Google în limba română: 32000 pentru mediteraneean față de 264.000 pentru mediteranean.

rezultatul sondajului mediteranean(facebook)

De fapt, schimbarea operată în DOOM² are o anvergură ceva mai mare, afectînd mai multe cuvinte în afară  de mediteran(e)ean: hercul(e)ean, hiperbor(e)ean, marmor(e)ean, trah(e)ean. Două dintre ele, traheean și hiperboreean, ar avea e-ul dublu îndreptățit de forma cuvintelor de bază (trahee are două e-uri), dar restul nu prea, ba în cazul lui herculeean avem o variantă neaoșă, herculan (vezi Băile Herculane). Pare că s-a dorit o apropiere mai mare față de originalul francez, dar atunci de ce nu s-a aplicat asta și altor cuvinte (european, de exemplu, ar fi trebuit să fie *europeean dacă dorim să sune ca în franceză)?

Inconsecvent (ca să nu spun cuvinte mai grele), DEX a modificat toate cuvintele de mai sus în conformitate cu norma DOOM², dar nu și pe cele cu flexiune similară care nu apăreau în DOOM², de exemplu: paludean! Mai grav, nici măcar transmediteranean, care aparține familiei de cuvinte a lui mediteraneean, nu este ajustat în DEX la noua paradigmă!

OK, schimbare, schimbare, dar care să fie motivul? Cum departamentul de comunicare al Institutului de lingvistică nu există, iar documentul de care aminteam mai sus nu se ocupă de toate modificările, nu ne rămîne decît să presupunem! Singura idee care ar avea o logică ar fi următoarea: din cele aproape 400 de cuvinte din DOOM² care se termină cu -ean, doar cele menționate mai sus au e-ul vocalic (și au un plural oarecum ciudat, format cu -eeni) la restul -ean fiind o singură silabă (și pluralul, normal, terminat în -eni), astfel că se unifică două modele de flexiune diferite. Dar de ce să înlocuim o ciudățenie cu altă ciudățenie? Simplifică limba? Mie nu mi se pare: în afară de scrierea în sine – e greu de explicat existența unui sufix -eean sau transformarea a-ului final în e: e ca și cum în loc de moldovean am scrie *moldoveean –, ar mai fi și problema că e destul de greu de pronunțat me-di-te-ra-ne-ean în loc -ne-an!

Aș mai adăuga și faptul că mediteran(e)ean, oricum s-ar scrie, este din start o ciudățenie: numele Mării Mediterane provine de la medius „mediu, mijloc” și terra „pămînt”, deci în mediteran avem deja sufixul -an, astfel că forma împrumutată din franceză este dublu sufixată! În cazul de față, ar fi mai simplu să renunțăm la mediteraneean în favoarea lui mediteran (mai scurt și mai ușor de folosit), dar care ar fi soluția pentru celelalte?