Despre cur...

Lingvistica ne învață că există o corelație puternică între uzul unui termen și numărul de sensuri dezvoltate de acesta, iar o extindere firească a acestei „teoreme” ar fi corelația dintre numărul de expresii dezvoltate în jurul anumitor cuvinte și frecvența folosirii cuvintelor respective în vorbirea curentă. Cum tot am observat că zilele astea curul e în plină dezbatere, mi-am zis că e momentul să purced la puricarea dicționarelor! Astfel am avut ocazia să descopăr o adevărată „comoară” de expresivitate a limbii! 

În ciuda pudibonderiei exacerbate manifestate astăzi, limba română autentică – iar reîntoarcerea la filonului tradițional e la modă, nu? – a folosit fără jenă cuvintele tabu de acum... Inclusiv marele Dicționar (tezaur) al limbii române (DLR) simte nevoia să specifice că termenul nu avea în limba veche și în vorbirea populară vreo nuanță trivială!

Tezaurul limbii române (C - 1940) – începutul definiției lui cur

Și în Atlasul lingvistic (1942) avem o secțiune dedicată termenului:

Atlasul lingvistic român - Supliment (1942)

Dacă DEX-ul este zgîrcit cu explicațiile (ne bucurăm, totuși, că menționează termenul) și dă doar două sinonime, nu același lucru se întîmplă cu Micul dicționar academic, care ne permite să întrezărim ceva mai mult. Deoarece am vorbit de expresivitatea limbii, am ales numai expresiile (am exclus explicațiile simple sau sinonimele), dar tot avem o listă impresionantă!

• Ce-mi ești bun, dacă dormi în cur! = Se spune despre un om leneș.
• Cu curul în două luntri = Nehotărât.
• Cu curul în două luntri = Duplicitar.
• Capul ți-a mai fost o dată la cur = Ți-e capul prost.
• Gura bate curul = Vorba nesocotită se pedepsește.
• A se da de-a curu-n cap = A se da de-a berbeleacul.
• A se da în cur și-n cap = A se da de-a berbeleacul.
• A se da în cur și-n cap = A face totul.
• A nu-i da curul de pământ (călcâie) = A nu-și vedea capul de treburi
• Iute sau rea de cur = Desfrânată.
• A da averea pe cur = A cheltui banii cu desfrânatele.
• A se scula cu curu-n sus = A fi prost dispus.
• A se ține de curul cuiva (sau a i se băga cuiva în cur, a pune palma în cur cuiva) = A linguși pe cineva.
• A-și pune palma în cur = A fi nepăsător.
• A rămâne cu curul pe gheață = A rămâne rușinat.
• Mă doare în cur (de tine) = Puțin îmi pasă (de tine)!
• Ce-i pasă curului lui? (sau curul lui și patru bani) = Se spune despre cineva care nu se sinchisește de nimic.
• A pătrunde (sau a reteza) paiul cu curul de frică (sau a-i țâțâi curul de frică) = A fi înspăimântat.
• A (se) râde lumea de cineva și cu curul = A ajunge batjocura lumii
• A-i ploua și a-i ninge în cur = A fi fără chef.
• Din cur! = Nici nu-mi pasă.
• În cur după ureche = Habar n-am.
• A întoarce (totul) cu curu-n sus = A răsturna totul.
• A întoarce (totul) cu curu-n sus = A cotrobăi.
• A gândi cu curul = A judeca prost.
• A lucra cu curul (sau cu picioarele) = A lucra (foarte) prost.
• cur-gol(ea) = Om sărac.
• cur de muiere = Femeie.
• curul popii = Papiotă pe care se înfășoară bumbacul.
• A-și bate curul = A-și bate joc.
• A se băga (sau vârî) ca rufa (sau cămașa) în curul săracului = A se băga nepoftit în vorbă.
• A se băga (sau vârî) ca musca în curul calului = A se băga nepoftit în vorbă.
• A se băga (sau vârî) ca musca în curul calului = A se duce undeva neinvitat.
• A trage prin cur = A uza.
• A trage prin cur = A murdări.
• A trage prin cur = A șifona.
• Parcă e cu miere în cur = Se spune despre cineva extrem de atractiv.
• A avea ceva în cur = A fi preocupat (sau supărat) de ceva.
• A-și mânca din cur (unul altuia sau unul de la altul) = A fi nedespărțiți.
• A muri în curul cuiva = A nu se despărți de cineva cu care este foarte apropiat.
• La curul pământului = Foarte departe.
• curul-boului = Măceș (Rosacamina).
• cur-cu-beșică = Remf (Aristolochia clematitis).
• curul-găinii (sau curul-puiului) = Păpădie (Taraxacum officinale).
• curul-găinii = Podbal (Tussilago farfara).
• curul-găinii = Susai (Sonchus arvensis).
• cur-de-găină = Pecingine.
• cur-de-ou = Urcior.

De menționat că lista este preluată, aproape fără modificări, din DLR! În plus, ultimele din listă reprezintă nume de plante sau de boli! Dicționarul de argou, mai aproape de zilele noastre, pălește prin comparație:

• a avea un băț în cur  = a avea mersul țeapăn.
• a avea viermi / mâncărici în cur = a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul.
• a cădea cu curu-n pulă = a da de necaz.
• a cădea în cur după cineva = a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
• a da curului sare = a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
• a linge în cur (pe cineva) = a linguși (pe cineva).
• a lua ceva tare în cur = a lua loc, a se așeza.
• a mușca de cur (pe cineva) = 1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.
• a omorî arici cu curul = a fi nimfomană. 
• a pupa în cur (pe cineva) = a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).
• a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte = a fi inoportun.
• a se da cu curul de pământ = a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
• a se duce pe cur = a avea parte de necazuri; a da faliment.
• a se lua de cur și a sări în sus = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
• a se vârî ca musca-n curul calului / vacii = a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).
• a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură = a sta cu brațele încrucișate. 
• a veni cu deștu-n cur = a veni fără lucrurile necesare, a face o vizită fără a aduce flori / cadouri.
• a-i intra bețele în cur / în fund = (d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
• rupt în cur = sărac; cu haine ponosite.

Mi-am zis că ar fi interesant să vedem și ce proverbe/ziceri avem, iar lucrarea lui Zane, Proverbele românilor, (1897) e perfectă! Aproape 40 de proverbe cu tema centrală curul (trebuie menționat că există încă la fel de multe în care această parte a corpului este menționată):

3101. Toată lumea are cur, dar mai cur al cui se vede.
Al cui cur e mai mare? – Al cui se vede.

Adica tot omul păcătos, dar mai păcătos cel care urmează păcatul de față (Golescu)

3102. Să nu-ți dai curul pe mîna altuia.

Să nu te dai pe mîna altuia, că e rău de tine.

3103. Cu curu(l) în două luntre.
Umblă cu curu în două luntre.

Se zice pentru cei ce se razimă cînd în unul, cînd în altul.

3104. Cine umblă cu curul în două luntri, în nici una nu este.
Cine șede (umblă) cu curu în două luntre pică (cade) în apă.
Cu curu în două luntre (luntri) nu poți șede.
Nu poate omul să șadă cu curul în două luntri.
Nu umblu cu curu în două luntri.
Nu șede cu curul în două luntre.

Adică cine slujește la două slujbe, la nici una nu se găsește (Golescu).

3105. Lesne o sută de bice la curu altuia.
Cinci sute de nuiele lesne în spate la alții.
O sută de bice la curul altuia, ca nici unul la curul nostru.

Adică cazna altuia noi nu o simțim, nici nu ne pasă de ea, că pe noi nu ne vatămă. Se zice pentru cei cumpliți. (Golescu)

3106. Curul nóptea vornic mare (Golescu)

Curul nóptea vornic mare
Că vorbesce singur tare (D. Zanne)

3107. Înfricoșează'țĭ cusurul
Să nu 'ți umple curul (A. Pann)

Înfrînéză'țĭ cusurul
Să nu 'ți umple curul. (Hirțescu)

3108. Ieà din cur și bagă în gură și ḑi că 'i bucata bună. (Budișteanu)

Ieà din cur și bagă în gură. (Bălășel)

3109. Dacă n'au bătut cur mic,
Nu 'nfricoșà p'ăl voinic. (A. Pann)

3110. A fi cur bĕtrân.

3111. A duré în cur. (Bălășel)

3112. Bate curul, că sĕ învață capul. (Bănescu)
* A trage o bătaie la cur ca să vină mintea la cap (Laurian & Maxim).
* Dăĭ la cur ca să se sue mintea la cap (Juvana)
* Dă'ĭ la cur să 'ĭ fugă mintea la cap (Salviŭ)
* Dă 'ĭ cu nuĭao la cur, să 'ĭ vie mintea la cap. (Ispirescu)

3113. A fi cur greŭ. 
(= A fi gras)

3114. Îi jócă curul ca o mărgea. (Bănescu)
(Despre omul neastămpărat)

3115. Par 'că are argint-viŭ în cur. (Bănescu)

3116. A ședea cu curu 'n cenușă. (Bălășel)
(= A fi leneș. Se dice mai ales femeilor)

3117. Îi pute curu a usturoiŭ. (patriciu)
(Are ce-va pe conștiință)

3118. A fi cur gros. (Salviŭ)
(= A fi îmbuibat)

3119. Nu'i ajunge curul de calcăe. (Salviŭ)
(= Are multe trburi șî nu se póte odihni)

3120. A pune seŭ la cur. (Bălășel)
(= A'ĭ merge bine)


3121. A fi cu c...t la cur și a dice că e seŭ. (Bălășel)
(= A fi sărac și prost și a te crede lucru mare)

Notă: de observat că termenul „căcat” nu este scris ca atare, fiind considera, așadar, mult mai deranjant decît „cur”!

3122. A strînge din cur.
(De frică)

3123. A se sculà cu curu 'n sus.
* S'a sculat hursus, cu curu'n sus.

3124. Curu și patru bani,
Și-o căruță de țigani. (Budișteanu)

(= Pentru cel nepăsător)

3125. A fi cur și vale.
(= Despre omul nechibzuit)

3126. A se pune în cur și în cap. (Ispirescu)
A se dà  în cur și în cap (Laurian & Maxim)
(= A-și pune toate puterile, a face totul)

3127. A pune curul pentru altul. (Bălășel)
(=A lua apĕrarea cuĭ-va fără folos)

3128. Își face singur sunet curul. (Patriciu)

3129. C'o mână culege știr, cu alta se scarpină 'n cur.
(= Se dice femeilor leneșe, murdare și tăndăloase)

3130. A ajunge curul cap  (Bălășel)
* Vaĭ de țéră când ajunge curul cap și l... pârcălab (Bănescu)

3131. A merge cu curu înapoi. (Camian)
(=A dà îndĕrĕt, a nu isbuti)

3132. A rĕmâné cu curu pe ghèță.
(= Înșelat în așteptări)

3133. Hăpa 'n sus, cur bĕtrân
Că la ièrnă să 'ți daŭ fîn (Bălășel)
(= Se dice persónelor bĕtrâne și cu deosebire celor ce se scólă anevoie)

3134. A fi cu curu mare (Pann)
(=A se ține mândru, a se crede)

3135. A pune curu la tînjală. (Bălășel)
(= A se pune pe llucru strașnic)

3136. A se ține de curu cuĭ-va.

3137. A dà din cur să éși din iérnă. (Bălășel)
(= A te pune pe muncă dacă vreĭ să scapĭ de sărăcie)

3138. A nu avé loc de curul cuĭ-va. (Bălășel)
A se freca de curul cuĭ-va.