plăvan...

Adjectivul plăvan „alb-gălbui” este format din vechiul plav (alb) cu sufixul -an. Fiind un nume dat des bovinelor (de culoarea respectivă), plăvan a ajuns să fie substantivizat și a căpătat, prin metonimie, sensul de „bou”. Dacă aceste sensuri pot fi regăsite în literatură (vezi definiția), nu același lucru se poate spune despre sensul care pare să fie dominant în ziua de azi, cel puțin în limbajul colocvial!

PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Despre boi și vaci) Cu părul alb-cenușiu sau alb-gălbui.
Se vedeau pluguri cu boi plăvani arînd, însoțite de țărani în straiuri albe. SADOVEANU, N. E. 37.
Carele încărcate se fereau cu boii plăvani în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101.
Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120.
◊ (Substantivat) Bou.
Urca puntea de-a-ndăratelea... iar plăvanul îl urma liniștit, blînd. GALAN, Z. R. 163.

Sursa: DLRLC (1955-1957)

Sigur, putem presupune că varianta substantivizată a continuat să dezvolte noi sensuri, însă, fără doar și poate, acestea ar trebui să fie puternic depreciative*, dar din ușurința cu care este folosit pare să fie receptat doar cu o nuanță ușor peiorativă, precum alți termeni care reprezintă denumirea unor persoane masive**: vlăjgan, măgădău, găligan, zdrahon.

Fără a-mi putea demonstra teoria în acest, m-aș hazarda să spun că nu este singurul termen specific zonei rurale care prezintă deviații semantice serioase.

---

*) Nu există, de exemplu, în limba română vreo expresie sau proverb în care boul să fie apreciat pentru calitățile sale!
**) Masivitatea pare că este asociată cu prostia (vezi I. Zane – Proverbele românilor).