Conform normei (DOOM2) ar trebui să pronunțăm
sunt. În 1996 (în Îndreptar, ediția a V-a), onor Academia a hotărît, fără a avea vreo motivație, că
sunt se va citi cum se scrie, nu
sînt (cum s-a pronunțat dintotdeauna, inclusiv înainte de 1953, cînd se ortografia tot sunt).
După cum putem vedea într-un atlas lingvistic publicat în perioada interbelică, doar în cîteva zone răzlețe se pronunța „sunt”, disputa fiind între
sînt/sîm și forma scurtă
îs/-s!
|
Micul atlas lingvistic român, Emil Petrovici, 1942 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu