biscuit sau biscuite?

Biscuitul este uneori folosit în jocuri de cuvinte glumețe folosindu-se ca pretext partea inițială (bi-) care sugerează că ar fi un prefix însemnînd „doi”, deci s-ar putea folosi și cu alte prefixe numerice (de exemplu triscuit). De fapt bi-ul de la început chiar este parte a prefixului bis- care înseamnă „de două ori”! E format în franceză: bis- „de două ori”, cuit „copt” (eventual preluat din italiană: bis- „de două ori”, cotto „copt” în forma biscot).

De remarcat cîteva lucruri:

• că pișcot provine din același etimon, însă pe altă filieră (din italiană/franceză a trecut prin germană, Biskotte, în maghiară, piskóta, de unde a ajuns la noi, eventual prin intermediar sîrbesc: piškot)!
• că sensurile 2 și 3 se leagă de coacerea dublă, dar referindu-se la porțelan!
• că nu apare și sensul (familiar) de suport pentru pahar;

Răspunsul la întrebarea din titlu este simplă, o căutare în DOOM2 relevă faptul că forma corectă e numai biscuit, iar dacă ne adîncim căutarea prin dexonline, descoperim că niciodată norma nu l-a acceptat pe biscuite, aceasta fiind o formă eminamente populară. Curios este faptul că această variantă a prins, fiind majoritar într-un sondaj dexonline:

virusuri sau viruși?

Ca să răspund pe scurt: ambele variante sînt corecte, conform DOOM2. Și ambele-s corecte și pentru „agentul patogen”:

Din păcate informația nu a fost clar răspîndită pentru că s-a pus accent pe faptul că:

• ambele forme-s corecte, în funcție de sens;
• pentru virusul de calculator pluralul este viruși;

astfel că multă lume a înțeles că numai forma virusuri ar fi corectă pentru agentul patogen...

Un sondaj făcut pe pagina dexonline ne arată dacă nu uzul real măcar nivelul de cunoaștere din cadrul populației (este posibil ca unii să răspundă virusuri pentru știu că se spune așa, nu pentru că folosesc):

plăvan...

Adjectivul plăvan „alb-gălbui” este format din vechiul plav (alb) cu sufixul -an. Fiind un nume dat des bovinelor (de culoarea respectivă), plăvan a ajuns să fie substantivizat și a căpătat, prin metonimie, sensul de „bou”. Dacă aceste sensuri pot fi regăsite în literatură (vezi definiția), nu același lucru se poate spune despre sensul care pare să fie dominant în ziua de azi, cel puțin în limbajul colocvial!

PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Despre boi și vaci) Cu părul alb-cenușiu sau alb-gălbui.
Se vedeau pluguri cu boi plăvani arînd, însoțite de țărani în straiuri albe. SADOVEANU, N. E. 37.
Carele încărcate se fereau cu boii plăvani în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101.
Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120.
◊ (Substantivat) Bou.
Urca puntea de-a-ndăratelea... iar plăvanul îl urma liniștit, blînd. GALAN, Z. R. 163.

Sursa: DLRLC (1955-1957)

Sigur, putem presupune că varianta substantivizată a continuat să dezvolte noi sensuri, însă, fără doar și poate, acestea ar trebui să fie puternic depreciative*, dar din ușurința cu care este folosit pare să fie receptat doar cu o nuanță ușor peiorativă, precum alți termeni care reprezintă denumirea unor persoane masive**: vlăjgan, măgădău, găligan, zdrahon.

Fără a-mi putea demonstra teoria în acest, m-aș hazarda să spun că nu este singurul termen specific zonei rurale care prezintă deviații semantice serioase.

---

*) Nu există, de exemplu, în limba română vreo expresie sau proverb în care boul să fie apreciat pentru calitățile sale!
**) Masivitatea pare că este asociată cu prostia (vezi I. Zane – Proverbele românilor).

Pluralul lui schelet...

În mod curios, deși nici un dicționar nu a atestat vreodată forma de plural scheleți, aceasta se regăsește (cel puțin conform Google) la paritate cu forma corectă, schelete (circa 130.000 de pagini fiecare). Egalitatea aproximativă este prezentă și în sondajul creat pe pagina de facebook a dexonline!

Acest articol mi-a declanșat scrierea, dar greșeala apare cam peste tot: în vorbirea curentă, în bloguri, în presă și chiar în literatură.

Interesant este faptul că au apărut tot felul de explicații care mai de care mai fantasmagorice pentru explicarea fenomenului (repet, de amploare), cum ar fi dorința oamenilor de a crea o distincție între scheletul – totalitatea oaselor și scheletul – ființă fictivă, însă, conform sondajelor făcute (neștiințifice, e adevărat), diferențierea există numai în teorie: puține persoane folosesc ambele variante și fac o reală diferențiere între sensuri.


Mai curînd fenomenul este explicabil prin tendința din limbă de a forma pluralul în -i, ceea ce la neutru implică migrarea către masculin (*scheleți, *robineți, *paleți), iar la feminin crearea unor plurale asociate cu incultura (*ciocolăți, *crătiți, *cravăți).