unipersonal...

Într-un comunicat remis de instituția Avocatului Poporului pe facebook (sic!) – vezi aici arhiva – aflăm de „unipersonalitatea” instituției avocatului poporului...

Cam oricine a trecut prin școală știe că unipersonal se referă la verbe:

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.sursa: DEX '09 (2009)  

Dicționarele mai vechi și cele de neologisme mai atestă un sens:

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. 1. Care se face de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. Înlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonală încătușează inițiativa și activitatea membrilor și a organizațiilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2762. [...]sursa: DLRLC (1955-1957)

Dar acesta ar implica faptul că instituția Avocatului Poporului ar fi constituită dintr-o singură persoană, însă acest lucru este contrazis de însăși organigrama instituției!

Fără a fi o persoană care crede că DEX-ul este normă (deci cuvintele care nu apar în DEX nu ar exista în limba română), am convingerea că în cazul instituțiilor statului (mai ales dacă trebuie să creeze sau să interpreteze legi), este imperios necesar ca acestea să folosească cuvintele exclusiv cu sensurile consacrate. Cum este vorba de limba română accesibilă tuturor, singurele dicționare pe care le putem admite ar fi DEX-ul și dicționarul de termeni juridici editat de un institut al Academiei (eu nu am cunoștință de așa ceva). De altfel și legislația prevede ceva similar în Legea 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative):

Stilul actelor normativeArticolul 36(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.Unitatea terminologicăArticolul 37(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni.(2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.