Puțină gramatică: Principiul cooperării

duminică, 15 martie 2020

Principiul cooperării

Deși nu se învață la școală, oamenii știu instinctiv că o comunicare, indiferent de canalul pe care este făcută, trebuie să respecte cîteva reguli pentru ca mesajul să ajungă corect la destinatar. Printre acestea găsim ideea de „cooperare” între cel care transmite mesajul și cel care îl primește.

Asta implică și faptul că dacă într-un dialog apare o comunicare greșită, atunci are șanse mari să fie reperată și reparată (destinatarul avînd posibilitatea de a clarifica ambiguitățile detectate), dar și că în cazul canalelor unidirecționale – literatură, postări pe twitter, reclame, prezentare de știri la TV sau la radio – acest lucru este imposibil de făcut: odată lansat mesajul, nu se mai poate interveni asupra lui, astfel că interpretarea rămîne la latitudinea celui care ascultă!

Filozoful englez Paul Grice a sintetizat regulile schimbului de informații în principiile (maximele) cooperării, care presupun că:

[principiul cantității] se transmit toate informațiile necesare, dar nu mai mult;
[principiul calității] se transmit informații valide (în opinia vorbitorului) și care pot fi susținute susținute de dovezi;
[principiul relației] se transmit informații pertinente și care sînt relevante în discuție;
[principiul manierei] se transmit informații clar, succint și metodic, evitînd prolixitatea sau ambiguitatea;

Există și alte descrieri ale fenomenului*, însă aceasta (cea a lui Paul Grice) mi se pare cea mai structurată și simplu de explicat.

Detaliile lipsă pot declanșa adăugarea unor informații suplimentare care sînt preluate din context sau din ceea ce se presupune că sînt cunoștințe de bun-simț (și nu întotdeauna corect), iar cele redundante pot schimba sensul mesajului transmis.

Ce se întîmplă cînd se încalcă principiile acestea (fie inconștient, fie deliberat)? Uneori rezultatul este hilar, alteori e o strategie creată cu intenția să păcălească... În orice caz, un vorbitor mediu își dă seama imediat că există o problemă (chiar dacă nu cunoaște aceste principii) și fie presupune că a înțeles greșit (și cere lămuriri), fie crede că partenerul de discuții nu este „cooperant” (rezultînd acțiuni specifice fiecăruia).

Hai să vedem cîteva exemple de încălcări ale acestor principii:

în situația aceasta merceologul s-a gîndit că simplele ouă nu se vînd la fel de bine ca cele cu epitet, așa că i-a adăugat unul, însă a ratat principiul cantității folosind denumirea „ouă naturale” (sper că nu trebuie explicat)!
sloganul „Exclusiv pentru toți” al unui supermarket este un bun exemplu de încălcare a principiului calității, căci dacă este exclusiv nu poate fi pentru toți (bine, ar putea fi de vină și maniera);
deși nu era presată de timp, o tînără româncă din diaspora vrea să promoveze școala din Germania în legătură cu purtatul măștii, dar încalcă principiul manierei explicînd că „ne obligă doar dacă vrem” (poate recunoașteți un pic din umorul lui Caragiale);

Mai multe despre principiile cooperării puteți găsi aici:

_______

* De exemplu teoria relevanței (Sperber & Wilson) sau principiul încrederii (Eugen Coșeriu).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

duminică, 15 martie 2020

Principiul cooperării

Niciun comentariu:

Etichete