Nume propriu, articol lipsă

În ultimul timp a intrat în „arsenalul” unor jurnaliști o nouă greșeală: lipsa articolului la numele proprii (de țări și orașe în special)! Cu siguranță este un model preluat de jurnaliști care nu înțeleg prea bine nici limba sursă (engleza sau franceza) și nici cea țintă (româna)!

Gothenburg

Oare am eu pretenții prea mari de la presa românească? Cînd vezi scris Gothenburg într-o știre, imediat te gîndești la câteva lucruri despre cel care a scris știrea:

• că este probabil incult (dacă nu cunoaște chestii minimale despre Göteborg);
• că-și face treaba superficial (chiar dacă nu știa de el, trebuia să verifice numele orașului);
• că habar nu are de regulile ortografice ale limbii române (vezi mai jos);

Sigur, spune mult și despre organizarea din redacție: lipsa unui control al știrilor care ies pe post (că doar nu toți fi inculți p-acolo) și lipsa unor reguli (cam toate redacțiile cu un nivel minim de calitate au ceea ce se cheamă gazeteers în limba engleză: liste cu nume proprii cu scrierea corectă în limba română)

Explicațiile din DOOM sînt simple (le puteți citi în întregime aici):

În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii - de persoane și de locuri - străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul latin se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. Bordeaux [bordo], germ. Haendel/Händel [hendăl], magh. Jókai [ĭocoĭ], pol. Mickiewicz [mițk'evič], germ. München [münh'en], magh. Petöfi [petöfi], sp. Quito [kito], fr. Racine [rasin], engl. Shakespeare [șecspir], Wall Street [ǔălstrit], Yale [ǐeǐl], germ. Zeiss [țaǐs].
(Sursa: DOOM²: 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine, punctul 1)

Pînă și Google Translate știe să „traducă” corect Gothenburg! Ce caută într-o redacție un angajat care poate fi înlocuit cu o aplicație care nu te costă nimic?  

termoscanare...

Probabil primul lucru pe care îl face jurnalistul semidoct ca să încerce să epateze e să învețe cuvinte lungi sau să inventeze/să adopte cuvinte care i se par „cool”. La modă zilele astea este *termoscanarea! Evident, termenul nu există nicăieri în dicționare și, cum nu-l găsim nici în dicționarele altor limbi...

Din exemplele găsite pare să fie varianta pompoasă pentru „măsurarea temperaturii”, deși ar trebui să fie o „scanare termică”, adică rezultatul nu ar trebui să fie o temperatură, ci o hartă de temperatură. Atunci cum o fi apărut în limba română? Sînt două variante posibile:

• crearea în limba română (probabil de cineva cu preocupări în domeniul teoriei conspirației, altfel nu se explică partea cu scanarea) și răspîndirea lui de către persoane fără educație;
• adaptarea unei mărci înregistrate (există termometre ThermoScan, care seamănă destul de bine cu cele folosite în măsurarea temperaturii fără contact);   

Interesant e că găsim termenul pe același site de știri în mai multe feluri:

• Un medic care explică că termoscanarea este altceva decît măsurarea temperaturii;
• Un fizician care explică măsurarea temperaturii, fără să vorbească de termoscanare, dar redactorii o promovează cu acest nume (deși contrazice ce spune medicul mai sus);
• Un judecător care vorbește cu mare siguranță de termoscanare, de parcă ar fi un termen juridic (nu, nu este!), dar referindu-se în mod evident la măsurarea temperaturii.

Mai mulți moși (Crăciun)

Foto: Alexandru Dănilă

Mai mulți utilizatori dexonline ne-au întrebat despre modalitatea de a construi corect pluralul lui Moș Crăciun.

Deși nu este o regulă clară (deoarece folosirea unui nume la plural e o situație rară), de obicei nu se flexionează numele, ci prenumele și, în plus, prin natura sa semantică, nu admite plural... Mai mult, Moș Crăciun este un nume propriu special: nu are prenume, iar „titlul” de moș a devenit și el parte a numelui!

Dacă nu vrem să folosim (din diverse cauze) singularul – mai mulți Moș Crăciun –, fiind evident că avem de-a face cu o depersonalizare prin crearea pluralului, ar trebui să scriem cel puțin primul substantiv cu litere mici (precum Dumnezeu, dar dumnezei; Eminescu, dar eminești șamd), iar în acest context pluralul este cerut acordul cu mulți. Chiar dacă alegem să folosim inițialele capitale (Moși), semantismul persistă, așa că a doua opțiune personală ar fi mai mulți Moși Crăciun.

Pe scurt, preferințele mele personale (în ordine descrescătoare) a celor 4 variante posibile ar fi:
- mai mulți Moș Crăciun (invariabil, nu avem prenume);
- mai mulți Moși Crăciun (se flexionează numai partea provenită dintr-un substantiv comun);
- mai mulți Moș Crăciuni (se pune de plural la final, ca și cum ar fi un singur termen);
- mai mulți Moși Crăciuni;

 Dacă doriți, puteți răspunde și dvs. la această întrebare și veți contribui la determinarea celei mai folosite variante: