Ce mai exportă România?

    Conform știrii de la B1TV, cred că România își poate echilibra balanța de plăți cu aceste exporturi! Sigur, trebuie să existe cerere, dar nu cred să fie o problemă!
    Putem presupune că redactorul știrii a avut o scăpare (deși în interviu este clar că se discută despre extrădare), dar oare chiar nu există nimeni să verifice textele înainte să fie puse pe site?

Jurnalism sportiv...

Titlu împiedicat

    Vremurile cînd mai întîi erai jurnalist și abia apoi sportiv s-au dus. Se pare că acum ești sportiv (vorba vine, e suficient să ții cu FCSB) și abia apoi jurnalist.
    Autorul Mitică dovedește abilități extraordinare în a viola limba română în toate formele ei posibile. Ar fi fost probabil mult prea prozaic să spună că ciclistul a fost la un pas de ce o fi fost (unicitate pare un pic cam filozofic) sau să folosească o construcție ceva mai elaborată pentru deny the record (poate ceva cum folosesc și francezii: „îl împiedică să obțină recordul”), dar sigur limba română s-ar fi simțit în siguranță!

Etimologia cuvîntului cretin

    Un joc de cuvinte (denigrator pentru habotnici, însă acest aspect nu e important din punct de vedere lingvistic) folosește asemănarea formelor cretin și creștin. Puțină lume știe, însă, că se consideră cele două cuvinte chiar ar fi înrudite!
    Websterul zice la etimologie:

cretin: French crétin, from French dialect cretin, literally, wretch, innocent victim, from Latin christianus Christian.

    Iar Trésor de Langue Française informatisée:

crétin: 1835 «être stupide» Terme des régions alpines de Suisse romande (Vaud, 1660, 1720 au sens 1) où existe un crétinisme à l'état endémique; issu du lat. christianus (chrétien*) avec traitement -ianu > in caractéristique du français-provençal; l'évolution sémantique s'explique par euphémisme, le mot ayant dans un premier stade signifié «malheureux» (cf. benêt, innocent; cf. aussi l'a. béarnais crestiau «cagot»)

    Pe scurt, latinescul christianus s-a transformat în franceza provensală în cretin (variantă a lui chrétien). În partea muntoasă a Elveției francofone, cretinismul era endemic (din pricina lipsei de iod), iar locuitorii erau numiți „creștini”, sugerîndu-se astfel că aceștia erau protejați de divinitate! De aici pînă la modificarea sensului nu a mai fost decît un mic pas... Toma Necredinciosul poate găsi mai multe informații aici sau aici. Sau în filmulețul de mai jos (în franceză):

Despre muie...

    Nu este un secret pentru nimeni că mulți români suferă de „boala” pudibonderiei, motiv pentru care mult timp cuvintele licențioase nu au apărut în dicționare. O situație aparte avem în cazul cuvîntului muie, termen practic neuzitat pînă acum 30-40 de ani în afara zonei de sud-est a țării. Singurul înțeles al acestui termen era „gură”, un fel de variantă argotică, precum fleancă sau meclă. Acesta este și sensul cu care figurează în toate dicționarele ceva mai vechi, de la Dicționarul Limbii Române pînă la Dicționarul de Sinonime. Inclusiv în romanul Cireșarii, de Constantin Chiriță, (o lectură școlară!) cuvîntul este folosit cu acest sens:

Cireșarii, volumul I, capitolul II

    De asemenea, și în romanul Elevul Dima dintr-a VII-a, de Mihail Drumeș, (tot lectură pentru adolescenți) apare în cadrul unei expresii:

Elevul Dima dintr-a VII-a, Regența Grigoridei

    Trebuie menționat că înțelesul licențios al lui muie este forțat, inițial cuvîntul folosit singur neavînd nici un semantism neortodox. Începe să capete un sens obscen doar în expresii cu verbele a da/a lua și cu prepoziția la. Putem presupune că conotația sexuală e rezultatul neînțelegerii sensului primar al termenului de către vorbitori (căci este provenit din limba romani/țigănească). De exemplu, sensurile cuvintelor cioc, flaut, pix, clanță, folosite în alte expresii similare ca înțeles, nu au migrat. Astfel, sensul a fost recreat din context (extrapolare), fenomen lingvistic destul de întîlnit: vezi și evoluția lui cataroi.
    Fiind un termen argotic, DEX-ul îl evită; în DTLR apare doar sensul „cuminte” (scuza fiind că la momentul apariției volumului M probabil nu se folosea cu vreo conotație sexuală), Dicționarul de sinonime (edițiile din 1982 și 1989) îl oferă pe „gură” ca unic sinonim, iar în Micul dicționar academic (2010) doar sensurile 4-6 au conotații triviale. Doar DEXI (2007) pune pe primul plan sensul obscen derivat.

„muie” în Dicționarul (Tezaur al) limbii române

„muie” în MDA2

„muie” în Dicționarul de sinonime

„muie” în DEXI

Curios este și faptul că nici unul din dicționare nu are explicații pentru sensurile recent apărute care au evoluat din cele triviale. De pildă, ar fi absurd să credem că în scandările de pe stadioane (de tipul „Muie, Steaua!”) se are în vedere inițierea unui act sexual oral cu o entitate abstractă precum un club de fotbal, ci mesajul transmis se dorește a fi doar insultător (și cred că merită găsită explicația faptului că folosirea acestui cuvînt a prins, dar cele cuprinzînd cuvinte obscene mult mai aproape de fibra neamului nu)!

În concluzie, „frumusețea e în ochii privitorului”: un cuvînt i se va părea obscen cuiva numai pentru că acel cuvînt îi evocă respectivului imagini obscene...

Ministrul Educației girează mișmașurile de la Evaluarea Națională

România Educată cu fraude și mișmașuri

Pe 9 februarie, după descoperirea șmecheriei făcute de madam Maxim, care deși și-a băgat fiica la Tudor Vianu pe ușa din dos, mai are și tupeu să-l acuze pe profesorul care a tranșat, i-am trimis ministrului o cerere pentru a clarifica situația. Evident, nu mi-au răspuns (au sperat probabil să uit), dar la insistențele mele, mi-au trimis ieri seară un e-mail cum că cică și de fapt ei mi-ar fi trimis încă de pe 15 martie răspunsul la solicitare!

Întrebările mele și răspunsurile ministrului, un pic mai jos... Rușine domnului ministru Adrian Curaj care dovedește prin acest răspuns că în fapt girează frauda și protejează matrapazlîcurile cumetriilor din sistem!

Domnule ministru, cum bănuiesc că nu dvs. ați compus mesajul (dar probabil l-ați girat), aveți opțiunea de a da afară din minister personajul stupid care a compus acest răspuns: faceți un bine educației și, în plus, evitați potențiale procese pentru abuz în funcție!

Stimate domnule ministru, În conformitate cu drepturile care decurg din  Legii privind liberul acces la informațiile de interes public, 544/2001, vă solicit următoarele informații de interes public:

1. Există prevederi legale „ascunse” care să permită unor elevi să ocolească cadrul de înscriere/transfer la liceu definit de Legea Învățămîntului 1/2011 și a Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar?  Dacă da, care sînt acestea? Dacă nu, la ce serviciu al Ministerului se pot depune sesizări pe această temă?

Răspunsul ministrului: Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin Ordinul de ministru nr. 5115/15.12.2014, „beneficiarii primari ai educaţiei au dreptul să se transfere de la o clasă la alta, de la o unitate de învăţământ la alta, de la o filieră la alta, de la un profil la altul, de la o specializare/calificare profesională la alta, de la o formă de învăţământ la alta, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi ale Regulamentului de organizare și funcționare a unităţii de învăţământ la care se face transferul”.

Comentariu: Ministrul se preface că nu înțelege întrebarea și răspunde fără jenă, iliescian, cu un citat din lege care nu are legătură cu întrebarea. La întrebarea unde se pot trimite sesizările nici măcar nu se deranjează să răspundă!

2. Rezultatele Evaluării Naționale și distribuirea elevilor la licee sînt publice de peste zece ani. Cu toate acestea, clasele formate la licee nu sînt publice decît în măsura în care dorește liceul, ceea ce dă posibilitatea unor abuzuri. Aș dori să aflu care sînt măsurile pe care le-a întreprins Ministerul în ultimii 3 ani pentru depistarea înscrierilor și transferurilor frauduloase? De asemenea, există planuri pentru a transparentiza această procedură, astfel încît toate acțiunile întreprinse să fie publice (inclusiv cu motivele invocate)?

Răspunsul ministrului:  Conform prevederilor art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul de ministru nr. 5115/15.12.2014, în unităţile de învăţământ, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu şi se constituie, la propunerea directorului, prin hotărâre a consiliului de administraţie, conform prevederilor legale. În situații excepționale, pe baza unei justificări corespunzătoare, unitățile de învățământ pot organiza formațiuni de studiu sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administrație al inspectoratului școlar. În această situație, consiliul de administrație are posibilitatea de a consulta și consiliul clasei, în vederea luării deciziei. Inspectoratele școlare județene/al municipiului București monitorizează respectarea aplicării de către școli a prevederilor legale în vigoare și în cazurile în care se primesc sesizări de încălcare a acestor prevederi.

Comentariu: Eu întreb de ce conținutul claselor nu este public (pentru a putea oricine să verifice fraudele în momentul în care se comit), ministrul răspunde de cum se pot împăna clasele cu elevi, în disprețul Legii Învățămîntului!

3. În cazul concret al elevei [aici este numele și prenumele fetei Luminiței Macsim], elevă înscrisă în anul școlar 2014-2015 în clasa a IX-a C a liceului Tudor Vianu, distribuirea online făcută de Ministerul Educației în 2014 relevă faptul că aceasta nu a fost repartizată la liceul Tudor Vianu (de altfel nici nu a susținut Evaluarea Națională conform datelor). Cum în opinia mea nu s-au respectat Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar și Legea Învățămîntului, aș dori să știu în baza căror acte și legi a fost înscrisă. În cazul în care Ministerul Educației nu are aceste informații, aș dori să transmiteți cererea instituției abilitate. 

Răspunsul ministrului: Cazurile speciale ale absolvenților învățământului gimnazial care au studiat în străinătate și, din această cauză, nu au participat la Evaluarea Națională de la sfârșitul clasei a VIII-a sunt de competența comisiilor de admitere județene/a municipiului București. Conform prevederilor art. 15, alin (2), lit. d) din Metodologia de organizare și desfășurare a admiterii în învățământul liceal de stat, „comisiile de admitere județene/a municipiului Bucuresti primesc cererile de ocupare a locurilor alocate pentru candidații romi, respectiv pentru învățământul special și asigură repartizarea pe locurile anunțate, în perioada prevazută de calendarul admiterii.”

Comentariu: Stop! Eleva cu pricina nu a studiat în străinătate și nici nu e candidat rom. Oare acesta e răspunsul la întrebarea „pe bază căror legi a fost înscrisă” la Tudor Vianu?

4. Avînd în vedere că acest caz este unul de notorietate, aș dori să știu dacă controlul pe care l-ați trimis la liceu studiază (sau dacă veți solicita în viitorul apropiat să studieze) și modul în care eleva [aici este numele și prenumele fetei Luminiței Macsim] a fost încrisă la cursuri deși nu fusese distribuită la acest liceu și dacă nu, care este acest motiv.

Răspunsul ministrului: Ancheta efectuată de Corpul de Control al ministrului Educației a vizat exclusiv incidentul generat de comportamentul unui cadru didactic din respectivul liceu. Detalii în legătură cu rezultatele respectivei anchete găsiți aici: http://www.edu.ro/index.php/pressrel/24049.

Comentariu: Din nou, nu mă mai miră că la întrebarea frontală despre motivul pentru care ministerul nu ar întreprinde cercetări pentru a depista o fraudă nu se răspunde nimic. „Detaliile” sînt la mișto: linkul conține un text într-o limbă de lemn de care și secretarii de partid de la CC al PCR ar fi invidioși!

Și semnătura e neprețuită: BIROUL DE COMUNICARE...

Pentru cei interesați: nu vă mai chinuiți odraslele să învețe: în clasa a VIII-a, semestrul al II-lea îl mutați la o școală cu curriculum britanic, ca să nu dea Evaluarea Națională. După examen, îl puteți înscrie unde vreți, fără probleme (doar eventual trebuie să „ungeți” un pic mecanismul!)... Notă: am înlocuit numele minorei pentru a nu apărea discuții care nu au legătură cu subiectul postării (oricum numele este cunoscut, nu aș aduce informații suplimentare).

Cum trebuie să arate o definiție în dicționar?

Deseori nu sîntem mulțumiți de definițiile pe care le găsim în dicționare, dar nu avem suficiente cunoștințe pentru a spune exact ce ne deranjează. Mai mult decît lexicografii, logicienii au stabilit niște criterii:

Definiția trebuie:

1. să se facă prin genul proxim și diferența specifică (vezi Aristotel, genus proximum și differentia specifica).
2. să se facă prin caractere esențiale și nu prin accidente.
3. să permită substituția cu cuvîntul definit (condiția pascaliană, definiens vs definiendum).
4. să se potrivească cuvîntului definit și numai lui (toto et soli definito).
5. să nu fie tautologică (construită idem per idem) sau să fie circulară (circulus in definiendo sau diallela).
6. să nu conțină contradicții (nici contradictio in terminis, nici contradictio in adjecto).

Ca să exemplificăm un pic, în definiția fluierului (DEX 2009), termenii importanți de mai sus:

Fluierul este un instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri.

Ce informații extragem:

• Cuvîntul definit (definendum) este fluier;
• Definiția, glosa (definiens) este instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri;
• Genul proxim (genus proximum) este instrument muzical de suflat;
• Diferența specifică (differentia specifica) este alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri;

Să verificăm cele 6 condiții:

1. Se verifică, după cum se vede mai sus;
2. Nu se verifică, instrumentul numit fluier putîndu-se crea și din alte materiale (metal sau trestie);
3. Se verifică doar în parte;
4. Nu se verifică, definiția se potrivește și cavalului, cobuzului, tilincăi, trișcăi șamd
5. Se verifică - nu este tautologică sau circulară;
6. Se verifică - nu are contradicții;

DEX 2016 - o nouă ediție, aceeași greșeală pe copertă...

Acum 6 ani m-am minunat de greșeala gramaticală flagrantă de pe coperta DEX-ului (ediția 2009). Credeți că s-a deranjat cineva să corecteze? Cam așa arată prezentarea acum, la fel arată și dicționarul!

DEX-ul a fost și este *cea mai bine vândută carte din România.

Pe lîngă greșeala gramaticală („acordarea” în gen a superlativul adverbului bine, deși adverbele sînt invariabile), avem și o greșeală de stil: introducerea lui bine în formarea superlativului! Ar fi fost mai simplu (și corect) să se spună cea mai vîndută carte, însă aproape sigur formularea este contaminată de best seller.