Acum 6 ani m-am minunat de greșeala gramaticală flagrantă de pe coperta DEX-ului (ediția 2009). Credeți că s-a deranjat cineva să corecteze? Cam așa arată prezentarea acum, la fel arată și dicționarul!
DEX-ul a fost și este *cea mai bine vândută carte din România.
Pe lîngă greșeala gramaticală („acordarea” în gen a superlativul adverbului
bine, deși adverbele sînt invariabile), avem și o greșeală de stil: introducerea lui
bine în formarea superlativului! Ar fi fost mai simplu (și corect) să se spună
cea mai vîndută carte, însă aproape sigur formularea este contaminată de
best seller.
12 comentarii:
Nu este o greșeală. Nu veți găsi în gramatici niciun argument exact pentru această situație. Pe verificate! :)
Deci e corect să vorbim despre "succesul cel mai vîndutei cărți din România", nu?
Cam cit de semidoct era un Andrei Brezianu cind il traducea pe Swift astfel: "Dovada celei mai bine gîndite și adînci pătrunderi o aflăm, după părerea mea, în explicația următoare..."
Cam cit de semidoct e un Vintila Mihailescu cind scrie despre "o încremenire în Oedip, într-o ambivalenţă incapabilă să tranşeze între cea mai bine intenţionată iubire şi cea mai cruntă ură"?
Dar un Claudiu Komartin, "in deschiderea celei mai bine făcute antologii din poezia 2000-iştilor"?
Aha, vă dați și dvs. seama că dacă încercați să „declinați” adverbul la genitiv nu prea iese bine, nu? Altfel, mulțumesc pentru exemplele de proastă folosire a limbii române (apropo, de unde știți că aparțin autorilor și nu editorilor/corectorilor)?
Citusi de putin. Eu, impreuna cu oricare alt utilizator cult al limbii romane (va revine dvs. sa produceti contraexemplele), spunem si scriem fara probleme "succesul celei mai bine vindute carti din Romania", si niciodata (pentru ca este agramat) "succesul cel mai bine vindutei carti din Romania". Nu faceam decit sa sugerez ca, daca a doua varianta de mai sus ar fi acceptabila, nimic nu ne-ar impiedica sa argumentam ca articolul demonstrativ poate ramine invariabil in orice forma de superlativ.
Am citat de pe blogul personal al lui Komartin - ma indoiesc ca recurge la editor/corector pentru texte de blog. Brezianu e prea de talie sa-i taie cineva frazele, iar stilul usor arhaizant si inflorit, demn de Swift, e inconfundabil. Pentru Mihailescu, nu bag mina in foc - dar s-ar putea sa stiti dvs. mai bine cum se invirt rotile la Dilema. Mai important decit toate astea ramine faptul ca aceste trei exemple sint perfect reprezentative pentru uzul corect al limbii, iar textul care va irita pe dvs. pe coperta DEX-ului nu e o scapare ce trebuie emendata, ci regula. Cum spuneam, bumerangul va apartine.
Textul de care vorbim este „cea mai bine vîndută carte”, hai să ne rezumăm la el. După ce ajungem (sau nu) la o concluzie, discutăm și despre alte variații ale lui.
Topica este liberă în română, așa că:
- fie susțineți că bine+vîndută este o expresie sudată (ceea ce ar implica scrierea cu cratimă, fapt nesusținut de DOOM), caz în care folosirea lui „cea” ar avea sens;
- fie, cazul celălalt, nu avem sudare, deci putem schimba topica, astfel că susțineți că e ok să vorbim de o „carte vîndută cea mai bine” (agramat).
Limba este un organism viu, astfel că greșelile de azi pot reprezenta norma de mîine și invers. Eu nu susțin decît că în acest moment exprimarea de pe coperta DEX este deficitară conform normelor în vigoare. Dacă trebuie schimbată regula sau nu este o altă discuție.
Nu, nicidecum. Libertatea topicii nu e fara consecinte. Tot GLR-ul ne spune ca, "spre deosebire de gen, număr și caz care, în asocierea [substantiv + adjectiv], sunt marcate dublu, determinarea este exprimată o singură dată, prin atașarea articolului definit la primul dintre componenții sintagmei nominale. Articolul afectează deci flexiunea adjectivului în condiții precise de topică și aduce o informație semantico-gramaticală care privește substantivul-centru de grup, individualizând obiectul, și nu calitatea.” Acum, in cazul adjectivului la superlativ, limba permite marcarea dubla a determinarii in cazul postpunerii (”omul cel mai bun”) si, evident, impune articularea adjectivului in cazul antepunerii (”cel mai bun om” - unde ”cel” e in mod clar articol, dat fiind ca flexioneaza).
In situatia noastra, toleram recomandarea academicienilor de a-l lasa pe ”cel” invariabil, datorita interpunerii adverbului - dar NUMAI in postpunerea atributului (pentru ca substantivul e articulat). Deci avem, corect, ”cartea cel mai bine vîndută”. La inversarea topicii e insa obligatorie declinarea articolului demonstrativ, singurul care determina substantivul insusi. Deci avem, corect, ”cea mai bine vîndută carte” - pentru ca nimeni nu articuleaza adjectivul la superlativ (”cel mai vînduta carte”). Gramatica e descriptivă înainte de a fi prescriptivă. Iar asta face infinit mai utilă verificarea uzului cult al limbii, decit consultarea fixist-semidocta a unei gramatici.
Si nu, discutia de mai sus nu are nimic de a face cu situatia in care adverbul este izolat DUPA adjectivul postpus substantivului - ”cartea vîndută cea mai bine” este fara indoiala gresit.
Iat-o pe insasi Rodica Zafiu gafind impardonabil: "Metafora drumului fiind una din cele mai bine reprezentate în toate registrele limbii, nu e de mirare că..." - desi, evident, scrie ceva mai jos, in acelasi capitol, despre "antonomaza contemporană cel mai des întâlnită".
Citatul din GLR e un pic despre altceva :) (noi avem aici un adverb + adjectiv) și la fel aducerea în discuție a substantivelor („cel” nu determină substantivul). Am reținut, totuși, că argumentul dvs. este că are loc un proces de suprapunere a două fenomene antagonice: articularea obligatorie a primului termen al grupului nominal și invariabilitatea adverbului, iar dvs. socotiți că se poate viola acordul adverbului cu formantul superlativului.
Altfel, ideea că dacă se întîmplă ca elitele să fie semidocte și să vorbească prost (și cam asta e situația la noi, vorbirea îngrijită și logică nefiind o prioritate în educație) ar trebui schimbată gramatica (subînțelegîndu-se că nu se aplică și plebei majoritare) este puțin spus neprincipială.
Trimiteți un comentariu