Ediția a Unsprezecea

1984, despre cuvinte... Vă sună cunoscut? Sigur, nu avem prefixul plus sau dubluplus, ci super, extra și ultra. Dar mai e pînă în 2050...

— Cum îți mai merge Dicționarul? - întreabă Winston, ridicînd vocea, ca să acopere zgomotul.

— Încet, răspunde Syme. Eu sunt la adjective. Nu știu, e... colosal. Toată fața i se luminează, ca de fiecare dată cînd ajunge la domeniul lui, la Nouvorbă. Își împinge tocana la o parte, ia codrul de pîine într-o mînă delicată și brînza în cealaltă și se apleacă peste masă, pentru a putea vorbi fără să țipe.

— Ediția a Unsprezecea este definitivă, îi explică el lui Winston. Aducem limba la forma ei finală – la forma pe care o s-o aibă cînd nimeni n-o să mai vorbească nimic altceva. După ce ne terminăm noi treaba, ăștia ca tine or să trebuiască s-o învețe de la capăt. Poate crezi că nu facem altceva decît să inventăm cuvinte noi. Nici pe departe! Noi desființăm cuvintele - cu toptanul, cu sutele în fiecare zi! Tăiem limba pînă la os. Ediția a Unsprezecea n-o să mai conțină nici un cuvînt scos din uz pînă în 2050.

Mușcă lacom din pîine și înghite cîteva guri, pe urmă continuă să vorbească de parcă ar fi un pedant pasionat. Fața negricioasă și slabă i s-a înviorat, iar ochii au renunțat brusc la expresia lor ironică și au devenit aproape visători.

— Frumoasă treaba asta, desființarea de cuvinte. Sigur că reducerile cele mai mari sunt la verbe și adjective, dar sunt și sute de substantive la care se poate renunța tot atît de bine. Nu-i vorba doar de sinonime; mai sunt și antonimele. La urma urmelor, ce rost are un cuvînt care nu este nimic altceva decît opusul altui cuvînt? Orice cuvînt își conține opusul în el însuși. Uite, de pildă bun. Cînd ai un cuvînt ca bun, la ce-ți mai trebuie cuvîntul rău? Ne-bun merge la fel de bine – ba chiar mai bine, fiindcă este exact opusul lui bun, pe cînd rău nu este. Și pe urmă, dacă vrei o variantă mai tare a lui bun, ce rost are să ai un șir întreg de termeni inutili și vagi ca excelent, splendid și toate celelalte? Plusbun acoperă sensul – și ai și dubluplusbun, dacă vrei ceva și mai apăsat. Sigur că deja folosim termenii ăștia, dar în varianta finală a Nouvorbei n-o să mai ai nimic altceva. Pînă la urmă, toată noțiunea de bunătate și răutate o să fie acoperită de numai șase cuvinte, care în realitate se reduc la unul singur. Ce zici, Winston, nu-i așa că e frumoasă treaba asta?

Sursa: George Orwell – 1984, Editura Hyperion, Chișinău, 1991

Cum trebuie să arate o definiție în dicționar?

Deseori nu sîntem mulțumiți de definițiile pe care le găsim în dicționare, dar nu avem suficiente cunoștințe pentru a spune exact ce ne deranjează. Mai mult decît lexicografii, logicienii au stabilit niște criterii:

Definiția trebuie:

1. să se facă prin genul proxim și diferența specifică (vezi Aristotel, genus proximum și differentia specifica).
2. să se facă prin caractere esențiale și nu prin accidente.
3. să permită substituția cu cuvîntul definit (condiția pascaliană, definiens vs definiendum).
4. să se potrivească cuvîntului definit și numai lui (toto et soli definito).
5. să nu fie tautologică (construită idem per idem) sau să fie circulară (circulus in definiendo sau diallela).
6. să nu conțină contradicții (nici contradictio in terminis, nici contradictio in adjecto).

Ca să exemplificăm un pic, în definiția fluierului (DEX 2009), termenii importanți de mai sus:

Fluierul este un instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri.

Ce informații extragem:

• Cuvîntul definit (definendum) este fluier;
• Definiția, glosa (definiens) este instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri;
• Genul proxim (genus proximum) este instrument muzical de suflat;
• Diferența specifică (differentia specifica) este alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri;

Să verificăm cele 6 condiții:

1. Se verifică, după cum se vede mai sus;
2. Nu se verifică, instrumentul numit fluier putîndu-se crea și din alte materiale (metal sau trestie);
3. Se verifică doar în parte;
4. Nu se verifică, definiția se potrivește și cavalului, cobuzului, tilincăi, trișcăi șamd
5. Se verifică - nu este tautologică sau circulară;
6. Se verifică - nu are contradicții;