sâmbătă, 31 decembrie 2016

Topul căutărilor din 2016

    Ca mai în fiecare an, în ianuarie prezentăm topul celor mai căutate cuvinte! De remarcat că:
  • tehnocrația nu mai e la modă (a ieșit din top 250);
  • empatia revine pe prima poziție, iar primele 10 poziții sînt similare cu cele de anul trecut (evident, cu excepția menționată);
  • online e singura intrare în top (pe poziția 11, anul trecut neapărînd în primele 250);
    Puteți compara lista cu cea de anul trecut! Dar iată topul:
  1. empatie: 143000 de căutări
  2. pragmatic: 85000 de căutări
  3. introvertit: 79000 de căutări
  4. ipocrit: 78000 de căutări
  5. paradigmă: 77000 de căutări
  6. misogin: 76000 de căutări
  7. exhaustiv: 69000 de căutări
  8. altruism: 69000 de căutări
  9. aserțiune: 66000 de căutări
  10. fortuit: 65000 de căutări
  11. online: 63000 de căutări
  12. anxietate: 61000 de căutări
  13. de asemenea: 60000 de căutări
  14. de: 60000 de căutări
  15. cinic: 59000 de căutări
  16. crea: 59000 de căutări
  17. celeritate: 58000 de căutări
  18. efemer: 56000 de căutări
  19. aferent: 56000 de căutări
  20. vis: 56000 de căutări
  21. empiric: 55000 de căutări
  22. sarcasm: 54000 de căutări
  23. asertiv: 54000 de căutări
  24. narcisism: 53000 de căutări
  25. patetic: 53000 de căutări
  26. Mai mult

joi, 29 decembrie 2016

echinocțiu...

Primarul Bucureștiului este singurul politician român care este citat într-o lucrare științifică! Sigur, nu e prea de bine, dar... publicitatea e publicitate!


Oricum, nu este singura „perlă” a madamei, cea despre bărbatul idem fiind antologică!

miercuri, 28 decembrie 2016

cocovan și pandișpan

Celor de la Digi li se pare foarte amuzant că românii au căutat cocovan (în loc de coq au vin) pe Google... Ce nu știu redactorii e că limba română abundă de adaptări fonetice de genul acesteia; una asemănătoare (tot trei cuvinte și tot gastronomică) fiind folosită des în bucătăria românească: pandișpan (din fr. pain d'Espagne sau it.  pan di Spagna prin intermediar grec, vezi și aici).

În „alte roluri” odicolon (eau de Cologne) și Barba Saftei – alt nume pentru rubarbă – (Rhabarbersaft).

luni, 19 decembrie 2016

planor... submarin

Planor submarin sau beție de cuvinte?
    Nici nu a fost adoptat bine în limba română cuvîntul dronă și deja a început să capete sensuri suplimentare. O știre Digi24 ne informează în titlu că ar fi vorba despre o dronă (în engleză drone fiind trîntor, masculul albinei), din textul știrii întelegem că ar fi vorba de fapt despre un mini-submarin autonom.
    Putem presupune că greșeala aceasta este preluată din engleză (în textul original se folosește chiar drone). Totuși contribuția autohtonă nu este deloc neglijabilă: subtitlul conține minunata sintagmă oximoronică „planor submarin” lîngă care orice comentariu e de prisos...




duminică, 27 noiembrie 2016

ștrudel

Foto: ichkoche.at
Mai mult ca sigur toată lumea știe celebrul desert vienez ștrudel de mere (Apfelstrudel pre limba lui de baștină), însă destul de puțini cunosc faptul că la origine cuvîntul strudel însemna „vîrtej (de apă), bulboană”. Cum ar veni, un fel de învîrtită de la noi!

prieten de-al meu sau prieten de-ai mei?

Dacă un semidoct începe să inventeze (sau să preia pe nemestecate) reguli gramaticale ca să-ți arate el ție cum greșești, probabil că soluția cea mai bună e să îl lași în plata Domnului. Ce te faci, însă, cînd un om cult, foarte bun traducător începe să spună prostii pe post? Sigur, echipa de redactori îi pregătește materialul, el nu este lingvist de meserie, editurile cu care a lucrat or fi avut reguli suplimentare, însă toate astea nu-l scuză! Gramatica nu lasă loc de întors: „un prieten de-al meu” este corectă, ba preferată (și, în plus, se demontează echivalența de-dintre):
Ce spune Gramatica Academiei (2008, vol I, pag. 622) despre de-al meu/de-ai mei
Singura problemă pe care o am cu textul din GA2008 ar fi că și el inventează cu grație lucruri despre o așa numită „normă tradițională”. Dacă în precedentele două gramatici academice (1953 și 1965) nu există nici o recomandare sau obligație de acest gen, atunci putem crede că o atare normă nu a existat niciodată!

Adăugare ulterioară: Și în DOOM (secțiunea 6.5. punctul 4) se susține un lucru similar:
!În construcția cu prepoziția de (care și-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât și singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.

duminică, 20 noiembrie 2016

Conjugarea verbelor

Acum mai bine de 10 ani apărea Gramatica Limbii Române (GLR2006) cu scopul declarat de a aduce la zi gramatica (trecuseră mai bine de 40 de ani de la ultima ediție academică).  Firesc, aceasta ar fi trebuit să devină norma la care să se alinieze programele școlare. Ușor de zis, greu de realizat!

Conform noilor norme nu mai există doar 4 conjugări ale verbelor, ci 11 (lucru care permite o descriere mai bună a acestor clase), dar, cum ne așteptam, în școală se merge încă pe vechiul sistem! Sigur, se mai adaugă și clasa verbelor neregulate (acum luată separat). Un tabel care prezintă corespondența dintre cele două norme nu are cum să nu fie util, în special pentru a arăta că schimbarea nu este dramatică (de fapt singura problemă este numerotarea, clasele în sine fiind ușor de reținut):

Conjugare GLR 2008 Conjugare tradițională Exemple Caracteristici Observații
1 1 - a ara,
- a afla
- a spăla
- infinitiv în -a
- indicativ prezent persoana 1: ∅ sau u
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea I tare
2 - a aranja,
- a bloca,
- a salva
- infinitiv în -a
- indicativ prezent persoana 1: -ez
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea I slabă
3 4 - a coborî,
- a doborî,
- a omorî
- infinitiv în -î
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea IV (în î) tare
4 - acoperi,
- a diferi,
- a sui
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numite tradițional conjugarea IV (în i) tare
5 - a adormi,
- a fugi,
- a sări
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
6 - a citi,
- a mări,
- a isprăvi
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: -esc
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
Numită tradițional conjugarea IV (în i) slabă
7 - a hotărî,
- a urî,
- a zăvorî
- infinitiv în -î
- indicativ prezent persoana 1: -ăsc
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
Numită tradițional conjugarea IV (în î) slabă
8 2 - a părea,
- a plăcea,
- a tăcea
- infinitiv în -ea
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural

9 3 - așterne,
- a face,
- a trece
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -(u)t

10 - arde,
- a merge,
- a trage
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -s
- infix perfect simplu -s-

11 - a coace,
- a frige,
- a suge
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -(p)t
- infix perfect simplu -s-


Interesant este că site-ul onor Ministerului Educației ne trimite să citim programa pentru disciplina Limbă și comunicare la site-ul Institutului de Științe ale Educației! Și, mai surprinzător, nu am descoperit în programă nimic despre clasificarea verbelor după tipul conjugării!


marți, 8 noiembrie 2016

inedit sau insolit?

    Se știe că vocabularul se construiește în mare măsură prin extrapolarea sensului cuvintelor necunoscute din context. Cum multă vreme contextul a fost limitat la școală și la cărți, efectele folosirii incorecte a cuvintelor au fost puternic limitate, însă din momentul în care rolul educativ al lecturii a fost preluat de către audiovizual propagarea greșelilor s-a făcut fără nici o opreliște. Ca urmare majoritatea (lipsită de interes față de calitatea transmiterii informației verbale) a început procesul de simplificare a limbii.
    Un caz tipic al acestui asalt este „lupta” dintre inedit și insolit:
INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus. 
INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
      Pe scurt, inedit este un lucru nou, necunoscut înainte (fie că este un manuscris, la sensul propriu, fie altceva, la figurat), insolit este un lucru care surprinde. Faptul că și la inedit și la insolit avem în dicționare sinonimul neobișnuit nu înseamnă că cele două reprezintă același lucru, ci pur și simplu că aria semantică a lui neobișnuit cuprinde aria semantică a ambelor cuvinte.

     Deși cele două au arii semantice total diferite, în ultimii 20-30 de ani, inedit a acoperit încet-încet teritoriul lui insolit. Drept rezultat insolit a devenit din ce în ce mai puțin folosit: conform Google raportul ocurențelor celor două cuvinte în știrile recente este de 100:1 în favoarea lui inedit, iar raportul căutărilor 10:1.

    În ziua de azi majoritatea ocurențelor lui inedit folosesc sensul care ar fi mai curînd al lui insolit: avem astfel hotel inedit, mijloc de transport inedit sau parteneriat inedit, ba avem un Inedit TV și rubrica Inedit la știri, iar cazurile cînd e folosit corect par a fi mai curînd rodul întîmplării: jurnal inedit. Întrebarea care se pune e ce facem noi: păstrăm o limbă română bogată și expresivă sau îl părăsim pe insolit și îl folosim numai pe inedit pînă se va norma folosirea sa greșită?
 

marți, 1 noiembrie 2016

Teste lingvistice IKEA

    Dacă ați fost în ultimul an la IKEA cu siguranță ați observat că există descrieri criptice pentru unele produse. Cele mai multe sînt ușor de înțeles:
  • prn moale este „pernă moale”, iar
  • cearșaf+elstc este „cearșaf + elastic”.
Temă pentru acasă: ce înseamnă ptr nvl scz cldr (eu zic că lipsește un t)?

Apropo, știe cineva care e motivul existenței acestor abrevieri ciudate? Pare suficient spațiu liber pe afiș...

ptr nvl scz cldr = ghici!
Cearșaf + elstc =  cearșaf + elastic
prn moale = pernă moale


Răspunsul este pătură nivel scăzut căldură!

Cele mai căutate cuvinte în octombrie 2016

Imaginea asociată cuvîntului lunii - aserțiune
    Ca de obicei, la începutul școlii abundă căutările de sinonime, antonime și omonime, astfel că lista
de căutări ar fi fost un pic modificată de aceste cuvinte (așa că am decis să le excludem). Iată topul:
  1. aserțiune - ceva nou! :) Nu am descoperit nici o emisiune TV sau subiecte de examen care să îl conțină...
  2. empatie - ca de obicei în top 5; 
  3. celeritate - legătură clară cu corupția din România și cu termenele de judecată;
  4. autumnal - de sezon!
  5. eolian 
  6. pluvial
  7. temporal
  8. virtuos
  9. iminent
  10. solitar

Cîștigătorul este de departe aserțiune (pe care l-am promovat drept Cuvîntul lunii)! Pentru comparație, cuvîntul de pe locul al doilea – empatie  – are aproximat jumătate din numărul de căutări!

vineri, 14 octombrie 2016

Nu face sens, ci are sens...

Dacă o să vă uitați pe lista consilierilor prezidențiali nu o să găsiți nici un consilier de limba română. Cel mai apropiat post e cel de comunicare publică, însă se pare că nu își face treaba și nu-l corectează pe președinte...

Așadar hai să facem noi treaba consilierilor și să îi transmitem lui Klaus Iohannis: „nu, domnule președinte, nu «face sens», ci are sens (sau nu)!”...



joi, 6 octombrie 2016

populație feminizată?

Un articol mai vechi de pe site-ul  HotNews ne transmite că:
populaţia de la oraş este preponderent feminizată (ponderea populaţiei de sex feminin depăşeşte 52%)
Știm că în ultimul timp moda unisex cucerește tot mai mulți adepți, însă probabil sensul dorit este altul (că e preponderent feminină, cum se clarifică în paranteza clarificatoare). De fapt verbul a feminiza înseamnă un pic altceva:
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser.
Sursa: DEX '09 (2009)
Sursa confuziei este micșorarea nivelului de înțelegere a limbii române de către populația autohtonă, sufixul -iza „a se transforma în, a produce” fiind unul de bază, producînd peste 1000 de verbe. Probabil a avut o contribuție semnificativă și dorința irepresibilă a unora de a folosi cuvinte mai complicate, dar fără să știe ce înseamnă...

Ce mi s-a părut mie mai interesant decît greșeala în sine? Cum contribuie plagiatul la răspîndirea greșelilor de limbă: peste 50 de site-uri au copiat greșeala, fără să o corecteze!

marți, 13 septembrie 2016

Inspectorul parazitar...

Nu știm dacă „fotoșopul” e producție proprie, dar așa pare...
Împreună cu dezacordul flagrant de tipul «*e multe» și folosirea lui decît restrictiv în construcții pozitive – «*vreau decît un leu» – folosirea și-ului parazitar este emblematică pentru exprimarea agramată.

Din această cauză este foarte interesant faptul că inspectorul general din ISMB, Florin Lixandru, a ales ca această greșeală să îl reprezinte pe facebook...
Educația este ca și eleganța...
Probabil că inspectorul ar vrea să sugereze că are eleganța-n sînge (mde, dacă tot este tăticu' educației bucureștene...), însă nu i-a ieșit de data asta! Nu numai pentru că nu știe să se prezinte corect și o face ca la armată, cu numele înainte (sigur, nu știe de ce prenumele se cheamă prenume), ci și pentru modul de exhibare a inculturii!
Pentru a evita limba de lemn cu nuanțe agramate (incompatibilă cu eleganța) ar fi trebuit evitat acel și, eventual, folosit precum în loc de ca. Iar dacă vrem să arătăm că știm să folosim semnele de punctuație, punem două puncte în locul punctelor de suspensie (după „eleganța”). În aceste condiții este inutil să mai spun ceva de lipsa diacriticelor, căci asta e cea mai mica problemă a lui!

Ironic este că mesajul pe care îl transmite inspectorul i se potrivește ca o mănușă: în ceea ce privește educația, nu se poate preface!

Mai trist pentru învățămîntul românesc este faptul că printre cei care au apreciat agramatismul sînt o groază de inspectori, subalterni ai individului. Printre ei probabil și absolvenți de filologie. Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici pupincurismul n-a omorît pe nimeni!

Deși sînt convins că ar apărea teorii interesante, nu o să aprofundez semnificația fermoarului... las asta ca temă pentru acasă! :)

duminică, 11 septembrie 2016

Buburuză sau gărgăriță?

Dacă tot este buburuză cuvîntul zilei, ar fi interesant să vorbim și de confuzia dintre buburuză și gărgăriță. Conform dicționarului:
BUBURUZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

GĂRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și: gărgăríță] – Cf. sb. grgarica.

Sursa: DEX 2009
Confuziile de sens sau între cuvinte apar destul de rar în limbă, dar întotdeauna este interesant de găsit cauza. În cazul de față, există o mare probabilitate ca eroarea să fie cauzată de insuficienta racordare a mediului urban la faună și floră. Altă posibilitate ar fi ca de vină să fie cîntecele de la grădiniță de genul «gărgăriță-riță, vino-n poieniță»: o ilustrație greșită din partea educatoarei și gata, educația entomologică preșcolară a eșuat!

Buburuza: Coccinella septempunctata
Gărgărița de mazăre: Bruchus pisorum
Gărgărița fructelor: Rhynchites bacchus

Cum spun cam de fiecare dată la întîlnirea cu o asemenea greșeală, este posibilă generalizarea uzului greșit și, implicit, acceptarea lui ca normă, dar important este să luptăm împotriva sărăcirii limbii atît timp cît este posibil!

Alchimia pieptului

Credeați ca alchimia funcționează numai pentru cereale (transformînd grîul în orez)? Ei bine, Cătălin a descoperit cum mezelarii au reușit să transforme pulpa în piept și porcul în curcan!

joi, 8 septembrie 2016

Agramatisme antifumat

Cînd vedem elucubrațiile de mai jos pe post de inițiativă legislativă, nu ne miră foarte tare că au fost clocite de niște parlamentari. Dar ne așteptam ca inițiatorul avocat (care se presupune că a învățat gramatică ca să poată intra la Drept) să nu facă greșeli de copil mediocru de clasa a IV-a. Explicația rezidă probabil în personalitatea multiplă care preia controlul către sfîrșitul expunerii (făcîndu-l să treacă de la vorbirea de la persoana I singular la persoana I plural)!


duminică, 28 august 2016

Mama ei de islandeză!

    De parcă n-ar fi suficiente probleme cu transliterația din limbile care nu scriu cu litere latine, iată că avem probleme și cu cele care îl folosesc! Limba islandeză a adoptat alfabetul latin, dar și-a permis să adauge două litere: eth – ð – și thorn – þ. Dacă prima seamăna cu un d (și se pronunță ca dh), a doua nu seamănă cu nimic și se pronunță ca th-ul englezesc și ar trebui transliterat ca atare. Dar se pare că treaba asta e prea dificilă pentru unii redactori, care preferă să-și facă treaba după ureche...
Ca atare, într-o emisiune de știință, vulcanul Þingvellir e transilterat la BBC Earth ca... Pingvellir! Iar bietul zeu Thor (care în islandeză se scrie Þór) a ajuns la Cinemax/HBO drept Țór! Da, cu ț de la țuică: mai neaoș decît atît nici că se putea!

luni, 15 august 2016

Cel mai bun portal... neprofesionist

E dreptul fiecăruia să se laude că ar fi cel mai bun portal de «stiri» (sic!), dar n-ar fi rău ca pretențiile să fie și pentru articolele publicate. Dacă nu pot angaja jurnaliști care să știe corect limba română, ar putea să angajeze măcar un corector care să te scape de dudele comise de aceștia...


Dacă cineva nu poate reține că unele cuvinte se scriu diferit articulate, dar se pronunță la fel cu forma nearticulată și că există o rețetă simplă cînd ești în dubiu, atunci poate aplica la fel de ușor logica: după alți nu mai putem pune cuvinte articulate din motive evidente...

NB Scrierea cuvintelor cu majuscule, folosirea arbitrară a diacriticelor, titlurile umflate cu pompa și neconforme cu conținutul ne conduc mai curînd la presa de scandal tabloidă decît la calitate...

luni, 8 august 2016

La CSM nu se dă examen și de gramatică?

O candidată judecător la CSM (se presupune că a terminat Dreptul, deci a dat examen la gramatică) a cărei primă dragoste a fost SRI-ul (unde se dă, de asemenea, examen la gramatică) nu știe să scrie corect românește. De ce am crede că știe mai bine legea?



Mai tîrziu specimena se scuză că din grabă s-a întîmplat nefăcuta. Sigur, ar mai fi cîteva mici „minuni” în micuțul text: lipsa virgulei înaintea vocativului, diacriticele puse din cînd în cînd sau folosirea majusculei unde nu e cazul care se pot pune pe seama grabei. Putem înțelege că din grabă mănîncă litere, că uită o cratimă șamd, dar nu și cum poate băga „din grabă” o cratimă în plus, exact unde o pun și cei care nu știu să scrie corect...

miercuri, 3 august 2016

Alchimia orezului

Pentru alchimiști transmutarea plumbului în aur s-a dovedit imposibilă, în schimb inginerii gastronomi au reușit (cel puțin conform acestui meniu) un miracol!

joi, 28 iulie 2016

Decepție? Nu... Traducere proastă

«Vreți să suferi o decepție? Jucați jocul Rezistența!» Cam așa se înțelege reclama pe care și-o face producătorul pe cutia acestui joc:
Sigur, puteți opta pentru cutia jocului „netradus” și atunci vă puteți bucura de joc :)


vineri, 22 iulie 2016

romgleza sportivă...

    Gazetarii sportivi din România ar trebui să își pună în fața birourilor foi mari cu barbarismele romglezești culese de prin articolele confraților pentru a nu le copia greșelile. Înțeleg că redacțiile de azi nu mai au bani ca să angajeze redactori adevărați, dar măcar ar putea angaja unii care să știe limba engleză (și cea română) la un nivel acceptabil, nu ca cei care scriu un asemenea articol. Nu, în contextele date confront nu înseamnă „a confrunta” și nici offensive language nu înseamnă „limbaj ofensiv”...


vineri, 15 iulie 2016

repertoar...

Ce ziceți? E o simplă greșeală de tipar sau cel care a scris afișul nu cunoștea cuvîntul repertoar și s-a gîndit să facă o faptă bună și să „corecteze” cuvîntul, să sune mai românește? :)

joi, 14 iulie 2016

*apio

    Supermarketurile par a fi, cel puțin în România, o sursă nesecată de neologisme! Cele mai multe, totuși, barbarisme, care vor dispărea rapid din limbă. Un exemplu este tulpina (coada) de țelină prezentată pompos drept apio, adică numele plantei în spaniolă!
     Probabil este o acțiune de marketing, altfel nu văd de ce ar fi prezentat acest nume și în rețetele promovate pe site-ul supermarketului! Din păcate nu este doar o problemă de lingvistică, deoarece în Europa alergia la țelină este alergia cea mai întîlnită în Europa Centrală și de Est! Este distractiv să ne gîndim că pe ambalaj ar trebui să existe mesajul „conține țelină”, în conformitate cu obligația de a eticheta alergenii din produse!



miercuri, 13 iulie 2016

*plastelină

Dacă vreodată veți avea nevoie să cumpărați plastilină, veți fi amețiți de lipsa de coerență a denumirii produsului. Pe același raft, găsiți și forma corectă și cea greșită, coabitînd liniștite:
Plastilina și *plastelina coexistă pe același raft...
Puțin mai jos găsim o potențială sursă a confuziei: numele polonez al produsului! Totuși, produsul acesta este importat doar de cîțiva ani, iar greșeala este veche (și din cîte am cercetat doar în poloneză și suedeză se zice cu litera e, astfel că ar fi mai sigur să băgăm *plastelină în aceeași oală cu *teneși sau *genecologie).
Acesta o fi motivul pentru care există și varianta *plastelină? Probabil că nu!
E clar, însă, că greșeala poate fi perpetuată și cu „validări” de genul acesta...

sâmbătă, 9 iulie 2016

anacronic...

Dl. Florin Stănică, profesor universitar, ne explică la DigiTV că:
Ne trezim pe multe dintre bulevardele noastre că avem patru-cinci specii pe aceiaşi stradă, lucru anacronic.
    Dacă nu exista și înregistrarea audio-video (perla la 1:52), recunosc că aș fi crezut că transcrierea este greșită (și chiar este pe alocuri, dezacordul aceiași stradă fiind opera celor de la DigiTV). Trecem peste anacolutul străzi-pe-bulevarde, pe care-l putem pune pe seama grabei, însă nu același lucru se poate spune despre folosirea cuvîntului anacronic.
    Definiția anacronismului este destul de simplă și clară:
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme
Folosirea greșită a lui anacronic cu sensul de incongruent, discordant este destul de întîlnită, ceea ce mă duce cu gîndul la faptul că două lucruri care ar trebui evitate s-au suprapus:
  • sensul cuvîntului a fost extrapolat de vorbitor din context, fără o consultare a dicționarului pentru verificare;
  • vorbitorul nu știe să facă sau nu a observat legătura cu partea din cuvînt care înseamnă „timp, perioadă” - cron;
Soluția pentru cazuri similare este oarecum clară: dacă întîlnim cuvinte al căror sens nu-l cunoaștem 100%, fie încercăm să îl descompunem în părți componente și să îl definim în funcție de sensul acestor componente, fie să îi căutăm explicația în dicționar!

lavandă...

Chiar dacă în ultimul timp dicționarele l-au adăugat cu acest sens, cuvîntul lavandă nu este de fapt un sinonim pentru levănțică. Pînă de curînd lavanda era un nume comercial (preluat din Franța cel mai probabil), vezi singura definiție mai veche a acestui cuvînt în dicționare, cea din DLRLC (1955-1957):
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. (Adesea în expr. Apă de lavandă) Parfum extras din planta numită levănțică. Grigore... s-a prezentat ferchezuit la Frizeria modernă, mirosind a apă de lavandă. C. PETRESCU, O. P. II 119.
În limba română, planta s-a numit levănțică dintotdeauna: inclusiv numele latinesc al plantei, de unde originează cuvîntul în limba română (prin intermediar grec), este diminutiv: lavandula officinalis. De asemenea, în toate referințele din literatură lavandă are numai sensul de „parfum, aromă”.

Sigur, uzul va impune folosirea lui lavandă drept nume al plantei, dar asta nu ne poate împiedica să ne întrebăm dacă inovația este folositoare limbii sau nu!





vineri, 8 iulie 2016

persoana non grata

În limbă există o puternică tendință de adaptare a cuvintelor necunoscute la șabloane pe care vorbitorul știe să le mînuiască ușor. Fenomenul are un nume (atracție paronimică) și se aplică atît cuvintelor românești mai rare (de exemplu somieră devine *somnieră prin asociere somn) cît și cuvintelor străine. Astfel, expresia latinească persona non grata, care se află inclusiv în dicționare sub această formă, este românizată în parte la *persoana non grata (uneori cu cratimă). Dacă adaptarea e firească la persoanele cu educație precară, în schimb este neacceptabilă în media, în special la ziare cu pretenții! Iar cînd greșeala o face un diplomat, fost ministru de externe, situația devine oarecum jenantă!

Nota bene: textul legii este corect pe toate site-urile legislative vizitate, deci inovația aparține autorului.

miercuri, 6 iulie 2016

Despre sărut...

osculație © imagine Teodora Paşcanu
    Dacă tot e Ziua internațională a sărutului, cîteva cuvinte despre cuvîntul zilei, osculație: sărutare vine din latinescul saluto, salutare (prin rotacizare). Salutare, care înseamnă „a ura sănătate” a dat și salutaris „aducător de sănătate, salvator” (de aici și binecunoscutul salutar din limba română).
    Pe de altă parte, a săruta se zice în latină osculo, osculare (vine de la os, oris - gură, care a dat și oral. A dat, adică a generat, nu chestia la ce vă gîndiți). Sărutul ăsta latinesc, osculație, nu s-a moștenit, noroc că îl păstrează matematica...

marți, 5 iulie 2016

Ediția a Unsprezecea

1984, despre cuvinte... Vă sună cunoscut? Sigur, nu avem prefixul plus sau dubluplus, ci super, extra și ultra. Dar mai e pînă în 2050...
— Cum îți mai merge Dicționarul? - întreabă Winston, ridicînd vocea, ca să acopere zgomotul.
— Încet, răspunde Syme. Eu sunt la adjective. Nu știu, e... colosal. Toată fața i se luminează, ca de fiecare dată cînd ajunge la domeniul lui, la Nouvorbă. Își împinge tocana la o parte, ia codrul de pîine într-o mînă delicată și brînza în cealaltă și se apleacă peste masă, pentru a putea vorbi fără să țipe.
— Ediția a Unsprezecea este definitivă, îi explică el lui Winston. Aducem limba la forma ei finală – la forma pe care o s-o aibă cînd nimeni n-o să mai vorbească nimic altceva. După ce ne terminăm noi treaba, ăștia ca tine or să trebuiască s-o învețe de la capăt. Poate crezi că nu facem altceva decît să inventăm cuvinte noi. Nici pe departe! Noi desființăm cuvintele - cu toptanul, cu sutele în fiecare zi! Tăiem limba pînă la os. Ediția a Unsprezecea n-o să mai conțină nici un cuvînt scos din uz pînă în 2050.
Mușcă lacom din pîine și înghite cîteva guri, pe urmă continuă să vorbească de parcă ar fi un pedant pasionat. Fața negricioasă și slabă i s-a înviorat, iar ochii au renunțat brusc la expresia lor ironică și au devenit aproape visători.
— Frumoasă treaba asta, desființarea de cuvinte. Sigur că reducerile cele mai mari sunt la verbe și adjective, dar sunt și sute de substantive la care se poate renunța tot atît de bine. Nu-i vorba doar de sinonime; mai sunt și antonimele. La urma urmelor, ce rost are un cuvînt care nu este nimic altceva decît opusul altui cuvînt? Orice cuvînt își conține opusul în el însuși. Uite, de pildă bun. Cînd ai un cuvînt ca bun, la ce-ți mai trebuie cuvîntul rău? Ne-bun merge la fel de bine – ba chiar mai bine, fiindcă este exact opusul lui bun, pe cînd rău nu este. Și pe urmă, dacă vrei o variantă mai tare a lui bun, ce rost are să ai un șir întreg de termeni inutili și vagi ca excelent, splendid și toate celelalte? Plusbun acoperă sensul – și ai și dubluplusbun, dacă vrei ceva și mai apăsat. Sigur că deja folosim termenii ăștia, dar în varianta finală a Nouvorbei n-o să mai ai nimic altceva. Pînă la urmă, toată noțiunea de bunătate și răutate o să fie acoperită de numai șase cuvinte, care în realitate se reduc la unul singur. Ce zici, Winston, nu-i așa că e frumoasă treaba asta?
Sursa: George Orwell – 1984, Editura Hyperion, Chișinău, 1991

vineri, 17 iunie 2016

Avansul s-a redus asupra... ?!

O fi topica liberă în limba română, dar parcă nici chiar așa! Nici măcar nu e o știre atît de importantă încît să trebuiască publicată rapid, chiar cu riscul de a avea greșeli de tipar...

În plus, se ilustrează una din legile nescrise ale tipografiei (acum în versiunea modernă): greșelile din titluri se văd cel mai greu!