Inspectorul parazitar...

Nu știm dacă „fotoșopul” e producție proprie, dar așa pare...

Împreună cu dezacordul flagrant de tipul «*e multe» și folosirea lui decît restrictiv în construcții pozitive – «*vreau decît un leu» – folosirea și-ului parazitar este emblematică pentru exprimarea agramată.

Din această cauză este foarte interesant faptul că inspectorul general din ISMB, Florin Lixandru, a ales ca această greșeală să îl reprezinte pe facebook...

Educația este ca și eleganța...

Probabil că inspectorul ar vrea să sugereze că are eleganța-n sînge (mde, dacă tot este tăticu' educației bucureștene...), însă nu i-a ieșit de data asta! Nu numai pentru că nu știe să se prezinte corect și o face ca la armată, cu numele înainte (sigur, nu știe de ce prenumele se cheamă prenume), ci și pentru modul de exhibare a inculturii!
Pentru a evita limba de lemn cu nuanțe agramate (incompatibilă cu eleganța) ar fi trebuit evitat acel și, eventual, folosit precum în loc de ca. Iar dacă vrem să arătăm că știm să folosim semnele de punctuație, punem două puncte în locul punctelor de suspensie (după „eleganța”). În aceste condiții este inutil să mai spun ceva de lipsa diacriticelor, căci asta e cea mai mica problemă a lui!

Ironic este că mesajul pe care îl transmite inspectorul i se potrivește ca o mănușă: în ceea ce privește educația, nu se poate preface!

Mai trist pentru învățămîntul românesc este faptul că printre cei care au apreciat agramatismul sînt o groază de inspectori, subalterni ai individului. Printre ei probabil și absolvenți de filologie. Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici pupincurismul n-a omorît pe nimeni!

Deși sînt convins că ar apărea teorii interesante, nu o să aprofundez semnificația fermoarului... las asta ca temă pentru acasă! :)