Unica... cea mai mare

Chiar dacă nu se spune explicit în manualele de gramatică, logica ar trebui să ne atenționeze că superlativul relativ implică unicitatea....

 

cangur... sălbatic!

Întotdeauna m-au amuzat (și întristat în același timp) greșelile care dovedesc nepăsarea cu care autorul și-a scris articolul. Cred că este imposibil ca un vorbitor de limbă română să folosească serios sintagma  „cangur sălbatic”! Nu există o opoziție sălbatic-domestic în cazul cangurului și nici nu e genul de epitet care ar putea fi asociat în alt mod cu un animal.

Dacă te întrebi de ce li se pare vorbitorilor de română, indiferent de pregătire, că este greșită această exprimare, trebuie spus că nu este un singur motiv: nu numai că este o precizare inutilă (tehnic este pleonasm), dar și pentru că contravine regulilor nescrise ale comunicării (vezi principiul cooperativ)!

Antrenorul Arsenal...

Costul telegramelor (plata era proporțională cu numărul de cuvinte) făcea ca pe vremuri să se omită cuvintele de legătură din titlurile articolelor, iar o redacție mai puțin atentă la calitatea limbii uita să le adauge la loc.

În ziua de azi nu mai avem probleme cu spațiul sau cu costul mesajelor (un e-mail e gratuit indiferent de dimensiune, se pot trimite mesaje vocale înregistrate șamd), dar meteahna a rămas! Cum am putea oare scăpa de ea?

Cum respiră papa?

Dacă un plămîn este lipsă, iar celălalt extirpat? :D

păstreză *curat

Primăria sectorului 3 s-a gîndit să promoveze curățenia printr-un articol plătit (vezi aici), însă nu s-a deranjat să verifice și curățenia limbii române din slogan : „păstrează curat, să nu fii amendat”. Probabil că este se vrea o variantă a binecunoscutului îndemn „păstrați curățenia”, însă curățenie este substantiv, iar curat este adjectiv (sau adverb). E adevărat: e mai greu de găsit o rimă pentru amendat...

Două greșeli dintr-o singură lovitură: verbul a păstra fiind tranzitiv cere complement direct (păstrăm ceva, ceva-ul fiind substantiv sau pronume), iar alăturarea lui curat implică că acesta trebuie să fie adverb (acțiunea de păstrare trebuie să se realizeze într-un mod curat).

*toate cele două

Niciodată nu mi-a trecut prin cap că cineva ar putea folosi sintagmele *toate două sau *toate cele două, însă azi am descoperit cu uimire că există!

Construcția toate + [cele] + numeral reprezintă un numeral colectiv, care se poate folosi doar pentru numerale de la trei în sus. Pentru doi îl avem pe ambii, ambele (evident, pentru a fi colectiv trebuie să fie mai mare ca unu. Vezi și explicațiile din GALR.

GLR 2008, vol. I, pag. 310

Inspectorul parazitar...

Nu știm dacă „fotoșopul” e producție proprie, dar așa pare...

Împreună cu dezacordul flagrant de tipul «*e multe» și folosirea lui decît restrictiv în construcții pozitive – «*vreau decît un leu» – folosirea și-ului parazitar este emblematică pentru exprimarea agramată.

Din această cauză este foarte interesant faptul că inspectorul general din ISMB, Florin Lixandru, a ales ca această greșeală să îl reprezinte pe facebook...

Educația este ca și eleganța...

Probabil că inspectorul ar vrea să sugereze că are eleganța-n sînge (mde, dacă tot este tăticu' educației bucureștene...), însă nu i-a ieșit de data asta! Nu numai pentru că nu știe să se prezinte corect și o face ca la armată, cu numele înainte (sigur, nu știe de ce prenumele se cheamă prenume), ci și pentru modul de exhibare a inculturii!
Pentru a evita limba de lemn cu nuanțe agramate (incompatibilă cu eleganța) ar fi trebuit evitat acel și, eventual, folosit precum în loc de ca. Iar dacă vrem să arătăm că știm să folosim semnele de punctuație, punem două puncte în locul punctelor de suspensie (după „eleganța”). În aceste condiții este inutil să mai spun ceva de lipsa diacriticelor, căci asta e cea mai mica problemă a lui!

Ironic este că mesajul pe care îl transmite inspectorul i se potrivește ca o mănușă: în ceea ce privește educația, nu se poate preface!

Mai trist pentru învățămîntul românesc este faptul că printre cei care au apreciat agramatismul sînt o groază de inspectori, subalterni ai individului. Printre ei probabil și absolvenți de filologie. Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici pupincurismul n-a omorît pe nimeni!

Deși sînt convins că ar apărea teorii interesante, nu o să aprofundez semnificația fermoarului... las asta ca temă pentru acasă! :)