duminică, 27 noiembrie 2016

prieten de-al meu sau prieten de-ai mei?

Dacă un semidoct începe să inventeze (sau să preia pe nemestecate) reguli gramaticale ca să-ți arate el ție cum greșești, probabil că soluția cea mai bună e să îl lași în plata Domnului. Ce te faci, însă, cînd un om cult, foarte bun traducător începe să spună prostii pe post? Sigur, echipa de redactori îi pregătește materialul, el nu este lingvist de meserie, editurile cu care a lucrat or fi avut reguli suplimentare, însă toate astea nu-l scuză! Gramatica nu lasă loc de întors: „un prieten de-al meu” este corectă, ba preferată (și, în plus, se demontează echivalența de-dintre):
Ce spune Gramatica Academiei (2008, vol I, pag. 622) despre de-al meu/de-ai mei
Singura problemă pe care o am cu textul din GA2008 ar fi că și el inventează cu grație lucruri despre o așa numită „normă tradițională”. Dacă în precedentele două gramatici academice (1953 și 1965) nu există nici o recomandare sau obligație de acest gen, atunci putem crede că o atare normă nu a existat niciodată!

Adăugare ulterioară: Și în DOOM (secțiunea 6.5. punctul 4) se susține un lucru similar:
!În construcția cu prepoziția de (care și-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât și singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.

2 comentarii:

Omega Alpha spunea...

Nu ca as fi mare expert in limba, dar cred ca ideea de 'prieten de-ai mei' suna cam aiurea ca sa fie explicatia corecta, mai ales ca dupa frumoasele aditii gen 'cirese/ciresi' nu prea mai am incredere in Academie.
Cea mai ciudata mi se pare explicatia cu 'dintre'. Da, in contextul cu un prieten se potriveste oarecum. Pe de alta parte, in vorbirea curenta, parca auzi mai des formularea 'x dintre chestii'(una dintre casele mele) pentru a pune in evidenta proportia( cate parti din intreg) in relatie cu intregul.
Ideea cu dubla formulare pentru o informatie aparent asemanatoare se regaseste si in alte limbi. Spre exemplu, in engleza avem:
1. A friend of mine. Un prieten al, de-al(de-ai daca e sa mergem pe ambele variante. Aici se pune accentul pe calitatea de prieten si relatia acestuia cu o persoana/grup de persoane.
2. one of my friends. unul/unuia dintre prietenii mei. Accentul cade mai mult pe articol/pronume.
Daca stam sa despicam firul in patru si stam sa vedem de unde vine conflictul de idei, avem declinarea:
Un prieten al Mariei
Doi prieteni ai Mariei
Un prieten al nostru
Doi prieteni ai nostri.
Deci, in structura 'de-al..', nu prea pare ca greseala este generata de acordul articolului al etc. cu substantivul. Problema probabil ca a aparut la aditia lui 'de'

Radu Borza spunea...

Textul de mai sus de fapt spune că „un prieten de-al meu” este o variantă corectă (și, în plus, arată că e greșită explicația cu echivalența de-dintre pe care o dau cei care susțin că nu ar fi corectă)