Muzeul regulilor inventate - episodul al II-lea - cacofonia

Există un adevărat folclor legat de cacofonii, așa că nu mai iau în seamă persoanele care încearcă să-mi explice că dacă pronunți CAC vei fi stigmatizat pe viață. În cazul acesta a trebuit să fac o excepție căci încercarea de sistematizare e de-a dreptul înduioșătoare!

Nu mai explic aici de ce cacofonia nu este o greșeală gramaticală. Am scris pe tema asta aici și aici. De asemenea, puteți citi și alte articole care tratează tema, de exemplu cele scrise de:

• Rodica Zafiu (2002)
• Rodica Zafiu (2016)
• Lucian Boia
• Sandor Szilagyi
• Ionel Funeriu
• Ovidiu Drăghici

Cine pune furci caudine?

Orice copil care a fost atent la ora de istorie știe povestea Furcilor Caudine: o luptă încheiată înainte de a începe, samniții atrăgîndu-i pe romani într-o capcană naturală, pasul Furcile Caudine, iar romanii fiind obligați să accepte condiții umilitoare (inclusiv trecerea pe sub jugul format din sulițele capturate). Trecerea prin (sau pe sub, cum greșit s-a încetățenit în limba română și în DEX) furcile caudine a devenit simbolul umilinței.

Indiferent dacă se trece prin sau pe sub furcile caudine, oricine folosește expresia o folosește cu verbul a trece, iar sensul e întotdeauna o trecere printr-o situație umilitoare. De aceea „mulți ne pun furci caudine” (vezi articolul aici) are cel puțin 2 hibe majore:

• folosirea verbului a pune; 
• folosirea greșită a sensului expresiei (nu e vorba de vreo umilință în situația descrisă);

Probabil primarul a dorit să spună „ne pun bețe-n roate”, însă a dorit să își etaleze „cultura”, ca atunci cînd povestea despre bărbatul idem sau despre echinocțiu!

Ce scrie în DEX:

CAUDÍNE adj. (În expr.) A trece pe sub furcile caudine = a impune învinsului condiții umilitoare; fig. a supune unei critici severe. [Pr.: ca-u-] – După fr. [fourches] Caudines, lat. [fauce] Caudinae.

Precesiune religioasă... (sic!)

În ultimul timp am descoperit mai multe articole în care se vorbește de... precesiune religioasă! De exemplu în Libertatea sau RTV! Primul gînd a fost o greșeală de tipar, însă cînd greșeala din titlu se repetă și în text și, în plus, apare în mai multe articole, n-ai cum să mai crezi în coincidențe!

Pentru cei care nu cunosc termenii:

PRECESIÚNE, precesiuni, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptică. [Var.: precésie s. f.] – Din fr. précession.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.

Pasta

Capcană pentru străinii ce nu cunosc limba română:

pasta înseamnă paste (spaghete) în engleză

Adevăratele pasta with garlic (foto: Pinch & Swirl)

sanctuar... marin!

Spre deosebire de sanctuar în limba română, unde există doar sensul de „loc destinat practicării ceremoniilor religioase”, în limba engleză are și sensul de „adăpost, refugiu”. Chiar dacă presupunem că uzul va impune folosirea acestui sens, ce ne facem cînd întîlnim sintagma „sanctuar pentru teroriști”? Nu e un pic cam mult?

În mod cert tendința nu este nouă, vezi și articolul de aici!

supraponderabilitate...

Mania unor jurnaliști de a folosi cuvinte pe care nu le înțeleg este cunoscută, iar cuvintele lungi sînt un bun exemplu în acest sens, în special cele care se termină în -abilitate, care, culmea, ar trebui să fie ușor de descifrat. Cu toții știm de rata de promovabilitate (în loc de rată de promovare) pe care o auzim măcar o dată pe an, la bacalaureat. Dar un cuvînt nou de acest gen încearcă să își facă loc în lista cu perle: supraponderabilitate (obezitatea fiind o boală contemporană din ce în ce mai des întîlnită).

Chiar azi, în ziarul Adevărul, întîlnim un articol în care cuvîntul este promovat excesiv. Sensul în context este evident: „starea de a fi supraponderal”, pentru care nu există un cuvînt în dicționare,  și putem întelege nevoia autorului de a construi unul, dar acesta ar fi: supraponderalitate (din supraponderal și sufixul abstract -itate). De ce ar trebui să existe și -abil- (posibil) în această schemă nu prea se poate înțelege; ar trebui să înțelegem că este vorba de „starea de a putea deveni supraponderal”, ceea ce în mod cert nu este intenția autorului!

În limba română supraponderabilitatea este definită în DEX:

SUPRAPONDERABILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forțe gravitaționale sporite. – Supra- + ponderabilitate.

Pare a fi o construcție în limba română (nu am descoperit ceva similar în alte limbi), astfel că și sensul inventat este, cel mai probabil, o producție autohtonă!

*abdominabil...

Abominabil nu are legătură cu abdomenul, chiar dacă unora le poate părea așa (devenind, astfel, *abdominabil prin etimologie populară).  De fapt abominabil are legătură cu profețiile: latinescul omen = „prevestire, auspicii, auguri” a creat verbul ominor „a prevesti”, care la rîndu-i a creat verbul abominor „a dori să nu se întîmple, a respinge cu groază” ajungîndu-se, în fine, la abominabilis cu sensul curent. La noi a fost împrumutat din limba franceză.

Este surprinzător că această greșeală încă se mai face în limba română, în special în zone unde se presupune că angajații ar trebui să aibă o minimă educație lingvistică, dar ar trebui să existe și un post de redactor/corector: redacțiile de știri și librăriile (fie ele virtuale)!

„abdominabil” apare pe site-ul elefant.ro 

Dar și pe site-ul Realitatea!

*crează apare din nou

Folosirea lui *crează în loc de creează este o greșeală care a fost dată de exemplu de atîtea ori încît eram convins că a dispărut! Anul trecut am descoperit că nu e așa, însă am presupus că e vorba de o scăpare într-o redacție mică, probabil fără corectori. Însă colegul Ladislau Strifler m-a atenționat că într-o emisiune de la Digi24 cineva a comis-o din nou:

Probabil că nu aș fi scris încă o dată pe tema asta dacă nu s-ar fi întîmplat un fenomen interesant care ilustrează perfect modul în care erorile se răspîndesc: greșeala pare să fi fost preluată dintr-un articol de pe hotnews.ro și preluată și pe profit.ro (asta conform ce am descoperit pe Google). Dacă așa s-a întîmplat este emblematic faptul că editorul de la Digi a pus diacriticele (hotnews.ro are prostul obicei să scrie fără diacritice), însă nu s-a deranjat să corecteze greșeala!

Se scrie creează, nu *crează pentru că desinența este -ează: cre(a) + -ează = creează.

La fel e și pentru alte verbe de conjugarea a II-a (grupa/conjugarea I după gramaticile din 1965):
pled(a) + -ează = pledează
navig(a) + -ează =  navighează
îngenunch(e)(a) + -ează = îngenunchează

vineri...

Venus

sf. Paraschiva

Numele zilei de vineri provine din latină, unde s-a format de la numele zeiței frumuseții la romani, Venus (lat. Veneris dies).

Puțină lume știe, însă, că ziua de 14 octombrie mai este numită de către ortodocși Vinerea Mare (de toamnnă), după numele Sfintei Paraschiva, sărbătorită în această zi (παρασκευή înseamnă „vineri” în limba greacă).

De menționat faptul că există în mitologia populară și Sfînta Vineri (ce apare și în poveștile lui Creangă), diferită de Cuvioasa Parascheva, despre care se crede că ar fi continuarea cultului zeiței Venus!

Interesant e că zeița frumuseții mai este „vinovată” și pentru luna aprilie!

Ce cuvinte se scriu cu trei de i?

Toată lumea a învățat la școală despre cum scriem copiii cu trei de i. Din păcate, se pare că școala nu a reușit să convingă elevii că modelul trebuie extins la toate cuvintele similare, astfel că scrierea cu doi de i în loc de trei apare în mod constat, de exemplu aici:

Iar cînd e scris corect, cu trei de i, aproape sigur se greșește la membri:

Vezi și articolele de aici și aici! (LE: sau aici, aici și aici)

M-am gîndit inițial să fac o listă pentru care vor să studieze aceste cuvinte, însă avem peste 800 de cuvinte în acestă situație, astfel că voi încerca o listă comprimată. Vor avea trei de i la forma de nominativ plural articulat:

• substantivele masculine și adjectivele (lampagiu, viu, zglobiu șamd) terminate în -iu – aproape 800;
• roșu și (infraroșu, paroșu, alb-roșu șamd)
• iie (moalele burții la vite);
• copil.

Sigur, mai putem adăuga și verbele care se termină la infinitiv în -ii, care la perfect simplu, persoana I singular vor avea trei de i: înmii, pustii șamd

Locul prepoziției în propoziție...

În imagine vedem o greșeală un pic perversă: textul poate părea unora corect la prima vedere, dar în realitate are o problemă! După cum se poate deduce și din numele său, prepoziția este o parte de vorbire care se pune înaintea unui alt cuvînt.

Cuvîntul după în limba română este doar prepoziție, ceea ce înseamnă că trebuie musai să marcheze relația dintre un termen subordonat și regentul său. Este clar că în exemplul din imagine lipsește termenul subordonat, deci construcția este greșită!

Totuși, de dragul eliminării oricărui dubiu, hai să fim un pic mai lacși în analiză și să presupunem prin absurd că avem de-a face cu o elipsă:

• Prima variantă: singurul termen care ar putea fi subînțeles în acest context ar fi „disconfort”, dar trebuie să recunoaștem că propoziția ar deveni de-a dreptul hilară:

Nu promitem, dar va fi mai bine după disconfort.

• A doua variantă ar fi folosirea lui după cu nuanță adverbială (neconform cu gramatica oficială, dar folosit în vorbirea familiară), un fel de prescurtare a locuțiunii după aceea. Și în acest caz întrebarea cheie este: după ce? 

Nu promitem, dar va fi mai bine după aceea.

*noștrii lovește din nou

De data asta într-o declarație de presă a Anei Birchall. Este irelevant dacă textul a venit de la politiciană sau este transcrierea agenției de presă, greșeala impardonabilă n-ar fi trebuit să apară în pagină!

Actualizare: Greșeala apare și pe pagina oficială a politicienei, astfel că misterul a fost elucidat!

Texte... orale

Nici programa de limba și literatura română de clasa a VIII-a nu a reușit să evite greșelile de limbă:

Sigur, cel care a conceput programa ar fi trebuit să știe că text implică exprimare în scris, mai ales că presupunem că este profesor de română...

TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

De ce ne mirăm oare de calitatea învățămîntului românesc?

ștat de plată

Nu, nu se spune ștat de plată, ci stat de plată!

Definiția apare în toate dicționarele cam așa:

STAT², state, s. n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. [...] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. stato.
sursa: DEX '09

Chiar dacă scriu greșit jurnaliștii de la Agerpres, Evenimentul Zilei sau Libertatea:

„ștat” de plată - Agrepres

„ștat” de plată - Evenimentul Zilei

„ștat” de plată - Libertatea

Auzim la TV sau pe stradă, din aceeași categorie, și: *șprei (spray, pronunțat corect sprei), *ștart (start), *șprint (sprint) sau celebrul cașchetă (caschetă)!