proprii sau propriii?

Este unul dintre subiectele recurente, pe care nu l-aș fi reluat dacă nu apărea pe un site cu pretenții culturale!

Și proprii și propriii sînt flexiuni valide ale lui propriu, însă primul este plural nearticulat, al doilea este cel articulat. Faptul că se pronunță la fel face ca greșeala să fie întîlnită foarte des!

Statistic vorbind, sînt șanse mai mai să avem trei de i dacă adjectivul propriu este pus înainte determinantului. Cel mai simplu mod de a verifica dacă scriem cu doi de i sau trei de i este să vedem cum am folosi singularul (unde diferențele sînt ceva mai clare propriu vs propriul). În cazul de față am spune/scrie „înlăturată de propriul parlamentar”, deci și la plural trebuie să fie articulat (deci propriii)!

Din nou despre propriu - proprii - propriii

Se pare că la Evenimentul Zilei se promovează lupta împotriva limbii române (în același timp cu lupta împotriva anticorupției). Nici „maestrul” (cum îi place lui Cristoiu să fie alintat) nu este scutit de datul cu bîta-n baltă:

Că nu știe „șefu'” să scrie putem înțelege, dar de ce corectorii nu-și fac treaba nu! Mai ales că nu e mare filosofie: propriul membru devine la plural propriii membri (similar cum copilul frumos la plural ar fi copiii frumoși).

Scrierea corectă a pluralelor articulate cu trei de i este o problemă recurentă, vezi și aici sau aici.

Ce cuvinte se scriu cu trei de i?

Toată lumea a învățat la școală despre cum scriem copiii cu trei de i. Din păcate, se pare că școala nu a reușit să convingă elevii că modelul trebuie extins la toate cuvintele similare, astfel că scrierea cu doi de i în loc de trei apare în mod constat, de exemplu aici:

Iar cînd e scris corect, cu trei de i, aproape sigur se greșește la membri:

Vezi și articolele de aici și aici! (LE: sau aici, aici și aici)

M-am gîndit inițial să fac o listă pentru care vor să studieze aceste cuvinte, însă avem peste 800 de cuvinte în acestă situație, astfel că voi încerca o listă comprimată. Vor avea trei de i la forma de nominativ plural articulat:

• substantivele masculine și adjectivele (lampagiu, viu, zglobiu șamd) terminate în -iu – aproape 800;
• roșu și (infraroșu, paroșu, alb-roșu șamd)
• iie (moalele burții la vite);
• copil.

Sigur, mai putem adăuga și verbele care se termină la infinitiv în -ii, care la perfect simplu, persoana I singular vor avea trei de i: înmii, pustii șamd

Propriii

    Dacă credeați că greșelile de ortografie sînt apanajul maneliștilor, politicienilor sau jurnaliștilor, vă înșelați: și intelighenția își are faliții ei și asta chiar în cazul unui cuvînt din familia ortogramelor din clasa a II-a: propriu-proprii-propriii (cine n-a repetat copil-copii-copiii de nenumărate ori în școala primară?)! Din experiența mea cu cei pe care încerc să îi conving că propriu are trei de i cînd este plural articulat pare că se trece prin toate stagiile suferinței (nici exemplul de față nu face excepție): negare, furie, dar deocamdată nu și acceptare...

    În mod curios, există tentația de a autoiluzionare (faza a treia de mai sus) susținînd că de fapt proprii și propriii s-ar pronunța la fel (în mod similar cu miniștri și miniștrii), ceea ce reprezintă o altă greșeală:

própriu [priu pron. priu] (pro-priu) adj. m., art. própriul, pl. próprii, art. própriii (-pri-ii); f. próprie (-pri-e), art. própria (-pri-a), g.-d. art.própriei, pl. próprii, art. própriile (-pri-i-) 

Sursa: DOOM 2 (2005)    

Cum opinia autoarelor DOOM² este că  intelectualitatea medie din București dictează trendul limbii române, mă întreb dacă vor apărea și modificări morfologice în viitoarea ediție a DOOM (într-un sondaj pe acestă temă făcut acum trei ani pe pagina de facebook a dexonline, peste două treimi dintre cei care au răspuns la întrebare alegeau forma greșită).