Deși au trecut cîțiva ani de la publicarea noii ediții a dicționarului ortografic (DOOM2),
articolul acesta (Unele inovații ale limbii române contemporane şi ediţia a II-a a DOOM-ului) merită o mică discuție: practic este Manifestul DOOM2 scris de coordonatoarea colectivului de redactori ai DOOM2-ului. Citatul de mai jos este savuros:Astfel, se poate considera că exprimarea literară sau exemplară, în general, este materializată în vorbirea și scrisul generației medii de intelectuali în primul rînd din București – capitala dînd pretutindeni tonul, inclusiv în materie de limbă (cu excepția acelor particularități regionale muntenești respinse de limba literară).Adică traducerea se poate face și astfel: frați moldoveni, ardeleni, bănățeni și care mai aveți Institute de Lingvistică... mai bine le desființați. Noi, ăștia șmecheri din Bucale, v-o dăm la bot! Eh, ce dacă vorbim și noi cu regionalisme sau chiar greșeli de limbă, dacă facem parte din intelectualitatea medie (mi-e și frică să întreb ce-o fi aia) înseamnă că vorbim corect (iar mi-e frică să mă întreb oare cum s-a desfășurat acest studiu... că doar n-o fi vorba de intelectualitatea din Institut...)!
Nota bene: Numele d-lui Hristea – corectorul ortografic, i-adevărat, îmi recomandă varianta Hristos! 😀 – apare de 70 de ori în articolul de 15 pagini (4 dintre ele fiind în bibliografie). Este firesc să îți compari ideile cu alți specialiști, mai ales cînd este vorba de limbă, dar dacă o faci cu unul singur, mi se pare absolut penibil și lipsit de profesionalism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu