bold...

    De multișor, în jargonul informaticienilor (legat de editarea de text) se folosea bold (cu varianta bolduit, eventual folosindu-se verbul a boldui) pentru a desemna literele aldine. Evident, lucrul se datorează programelor de editare computerizată care mult timp nu au fost traduse (deși în prezent cam toate folosesc „aldine” drept traducere pentru boldface). Iată că cuvîntul transcende acest circuit închis și apare într-un articol sportiv (e drept că nu avem o ediție tipărită), e drept, tot cu referire la editarea articolului. Problema lui bold este că are deja destule sensuri asociate (4 conform DEX '98), iar echivalentul în limba română se poate exprima prin caractere aldine, compacte, grase („litere grase” e oarecum discutabil, pare să fie înlocuit de „litere groase”).
    Pînă aici totul e frumos, nu ar fi prima oară cînd se întîmplă ca un ziarist să uite să își calibreze „romgleza” înainte de a trimite articolul la publicare. Interesant este, însă, faptul că onor DEX '09 (da, da, cel editat de institutul care se bazează pe intelectualul mediu din București) a găsit de cuviință să introducă un nou sens:

bold adj. invar. Aldin. Literă bold – din engl. bold

Aici discuția se pune cam în felul următor:

• aduce ceva nou în limba română acest cuvînt? clar nu, există deja 3 variante, vezi mai sus;
• deranjează? nici prea-prea, nici foarte-foarte: totuși există forma aceasta (chiar un cuvînt polisemantic) care s-ar încărca cu un nou înțeles, ceea ce nu este tocmai în măsură să ajute limba;
• uzul îl recomadă? din cele observate, există o ofensivă a lui bold, iar celelalte forme pierd usor, ușor terenul. Mai mult, există suficiente ocurențe pentru a-i oferi un „pașaport” spre dicționar.

    Pînă la urmă uzul și numai uzul va decide între bold și aldine (eventual intrînd în competiție varianta neaoșă caractere/litere îngroșate). Mai complicat este, din păcate, cu ce se întîmplă în DEX '09. Pornind de la premisa că cercetările lexicografice au condus la concluzia că bold trebuie adăugat în dicționar (ceea ce este foarte posibil, avînd în vedere scara la care a ajuns să fie folosit), se poate observa că există cîteva mici probleme de coerență și/sau corectitudine:

1. bold este folosit în cele mai multe cazuri ca substantiv (vezi inclusiv imaginea) ;
2. ca adjectiv este mult mai rar folosit, iar exemplul oferit nu este de natură să clarifice ceva (o căutare simplă relevă faptul că „litere bold” – 600 de ocurențe – este surclasat de „litere aldine” – 7700 de ocurențe și „litere îngroșate” – 6300 de ocurențe). Mai curînd ar fi mers „caractere bold”;
3. mai mult, „litere bold” poate sugera folosirea acestuia ca substantiv. O parte semnificativă dintre cei care au folosit expresia, au folosit majusculă („litere Bold”) resimțindu-l ca pe un nume propriu;
4. dacă tot admitem cuvîntul, nu ar fi rău să aruncăm o privire și în familia de cuvinte: a boldui este folosit la fel de des, în special prin bolduit – peste 40.000 de ocurențe, deci ar merita și el o intrare în DEX;
5. în fine, o chestie de finețe care nu este marcată ca atare în DEX '09: uzul este exclusiv în domeniul editării de text (inclusiv tipografic, deoarece tipografia modernă e practic o extensie a editării de text), ba mai mult: aproape în exclusivitate alăturat lui literă/caracter; iar cînd apare singur, acestea se subînțeleg.

Nota bene: Ca bază de studii am folosit internetul din motive evidente. Oricum concluziile nu pot fi departe de adevăr, deoarece bold în limba scrisă are o ocurență infinit mai mică.