[...] în perioada aceea, să-mi scuzați barbarismul, a început *țărănizarea orașelorEra vorba, în mod evident, de migrarea populației rurale către orașe. Aici problema nu e numai încercarea de a crea un cuvînt nou (încercare nereușită de altfel, deoarece prin țărănizare probabil că orice vorbitor nativ înțelege „transformarea locuitorilor în țărani”), ci și folosirea greșită a cuvîntului barbarism (vezi definiția).
Din contextul folosit se înțelege că sensul dorit era „cuvînt neplăcut” (probabil adjectivul rebarbativ ar fi fost o mai bună alegere în acest caz, care e oarecum asemănător) sau eventual că folosește un sens depreciativ. Cert e că nu e prea clar de unde și pînă unde „barbarism”: chiar dacă nu știi definiția cuvîntului, nu poți ajunge de la barbar la țăran sau la formarea cuvîntului *țărănizare altfel decît trecînd printr-o serie interminabilă de cuvinte conectate (de exemplu barbar - grosolan - necizelat - vulgar - vulg - plebe - țărani), ceea ce pare improbabil.
În cazul de față, se ilustrează perfect proverbul „Dacă tăceai, filozof rămîneai”, chiar dacă este vorba de un doctor în istorie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu