Diacritice greșite

Canalul Paprika ne face să ne simțim ca în anii '90!

 

Unica... cea mai mare

Chiar dacă nu se spune explicit în manualele de gramatică, logica ar trebui să ne atenționeze că superlativul relativ implică unicitatea....

 

Cu excepția... tramvai!

Erorile gramaticale apar destul de des pe panourile explicative ale semnelor de circulație instalate de primării (vezi aici sau aici). Cea din imagine este specială pentru că este în ton cu torturarea contemporană a limbii (sînt persoane care nu înțeleg unde e greșeala), chestie care mă face să cred că genitivul nu mai are viață lungă în limba română!  

 

aragaz

Cuvîntul aragaz încă are în DEX ca prim sens „gaz lichefiat conținând 90% butan [...]”, deși probabil nimeni nu mai folosește acest sens de zeci de ani! Nici sensul al doilea nu este exact bine definit, mașinile de gătit funcționând în zilele noastre mai ales cu metan (numit și gaz natural):

ARAGÁZ s. n. 1. Gaz lichefiat conținând 90% butan, păstrat sub presiune în butelii speciale și folosit drept combustibil pentru uz casnic. 2. Mașină de gătit sau reșou care folosește acest combustibil. ♦ P. ext. Mașină de gătit sau reșou care folosește curent electric.

Acum aproape 100 de ani, însă, situația era exact cum o prezintă DEX-ul acum, ceea ce ne spune ceva despre relevanța dicționarului!

Multă lume se întreabă care este originea cuvîntului, iar, cum ne-am obișnuit deja (vezi PECO sau spa), lumea inventează fără jenă istorioare pentru a explica apariția cuvîntului:

• cea mai întîlnită presupune existența unei Asociații Româno-Americane de Gaz – evident, absurd, căci, în afară că această companie nu se regăsește nicăieri în arhive, gazul din butelii se obține din hidrocarburi precum propan și butan (obținute din gaz de sondă, specific extracției petrolului, nu a gazelor naturale cum sugerează numele);
• Mioara Avram pomenește în Ortografia pentru toți tot de o Asociație Româno-Americană, dar consideră că numele ar proveni de la inițiale asociației la care s-a adăugat produsul: ARA+gaz. O Româno-Americană a existat, dar era societate, nu asociație, deci această explicație scîrțîie și ea;
• varianta expusă în DEX este preluată din DLRM informația cum că aragaz ar proveni de la Astra Română (A.R.) + gaz. Este curios că DLRLC (din care s-a inspirat DLRM) nu are o atare explicație, așa că există dubii că explicația nu este inventată și ea. Sigur, este mai aproape de adevăr, dar ar explica doar forma argaz (care sună foarte similar cu „ard gaz”);

Realitatea este mult mai simplă: chiar a existat o companie numită Aragaz, înființată în 1937, care furniza populației butelii conținînd... aragaz, ca în definiția cu care am început articolul! De ce ziceam că explicația din DEX este mai apropiată de adevăr? Din motivul că societatea Aragaz are drept acționar majoritar rafinăria Astra Română (deținută pe atunci de Shell).

Proverbe și expresii cu și despre Paște

Deoarece în dicționare nu am descoperit prea multe expresii despre Paște, am făcut un mic ocol pentru a cerceta monumentala culegere de proverbe a lui Iuliu Zanne (Proverbele românilor, vol. 7, Editura Socec & comp, 1901). 

Totuși expresia la Paștele cailor „niciodată” merită o analiză mai aprofundată. Pentru asta, trebuie să îi mulțumim lingvistului Stelian Dumistrăcel:

 

ie... bărbătească

Dacă cineva spune „rochie bărbătească”, știm că fie o spune în glumă, fie nu este vorbitor nativ de limbă română. Explicația este simplă: rochie conține inerent trăsătura semantică [+femeiesc].

Contradicție de termeni

De aceea vorbitorul educat nu va spune „rochie de damă” sau „rochie pentru femei”, pentru că se transmite o informație inutilă, încălcîndu-se astfel principiul cooperării (comițînd un pleonasm, așa cum preferă școala românească să numească fenomenul). Sigur, asta nu înseamnă că nu vom găsi pe internet exprimarea defectuoasă:

Pleonasm „comercial”

Din păcate, trăsătura [+femeiesc] care este cunoscută tuturor pentru rochie nu mai este la fel de cunoscută și pentru alt articol vestimentar destinat exclusiv femeilor: ia! Existența sintagmei „ie bărbătească” dovedește din plin acest lucru! Explicația nu este greu de dat: preluarea mecanică a expresiei create fie din neștiință, fie ad-hoc de un „tradiționalist” care a fost deranjat că denumirea tradițională, cămașă, a evoluat semantic, astfel că termenul pare contemporan). 

Iar combinarea cu „tradițional” duce absurditatea la un alt nivel: pe lîngă faptul pare că îmbrăcarea în straie femeiești ar fi o tradiție a bărbaților români, se vorbește despre tradiția unui articol neștiind un lucru elementar despre respectivul articol. Iar cum ia oricum conține trăsătura [+tradițională], exprimarea evidenței reprezintă o altă dovadă a incapacității construirii discursului!

Pleonasm „comercial” cu contradicție de termeni

Suficient de des graba îl face și pe vorbitorul de limbă română să folosească cuvintele „după ureche”, iar, dacă meteahna asta se asociază cu lipsa culturii, rezultatul este de-a dreptul rizibil.