Proverbe și expresii cu și despre Paște

Deoarece în dicționare nu am descoperit prea multe expresii despre Paște, am făcut un mic ocol pentru a cerceta monumentala culegere de proverbe a lui Iuliu Zanne (Proverbele românilor, vol. 7, Editura Socec & comp, 1901). 

Totuși expresia la Paștele cailor „niciodată” merită o analiză mai aprofundată. Pentru asta, trebuie să îi mulțumim lingvistului Stelian Dumistrăcel:

 

morminte sau mormînturi

La sugestia unui utilizator, am creat un sondaj pe tema asta (vezi rezultatele în dreapta), cu scopul de a afla cam care este situația limbii române (mulți preoți avînd obiceiul să folosească o limbă arhaică, în noaptea de Înviere și nu numai).

Rezultatele sînt cele din dreapta

Trebuie făcute, totuși, cîteva remarci:
1. Singura formă acceptată de plural de normă (DOOM2) este morminte.

2. Cu toate aceste, multe comentarii sugerau că varianta de plural mormînturi ar fi acceptată sau, mai ciudat, că ar fi un „arhaism”, deci, din motivul acesta, pluralul trebuie acceptat. Lăsînd la o parte termenul greșit („arhaism”), formele arhaice de plural nu au cum fi acceptate, căci norma încearcă exact opusul: să creeze o limbă unitară. Dacă nu s-ar întîmpla așa, atunci limba ar fi un haos total, unde am întîlni în aceleași texte școli și școale, piersici și piersice, țărănci și țărance. Singurul loc unde se acceptă formele arhaice, acum considerate greșite, îl reprezintă expresiile: a pune bețe-n roate, merge ca pe roate (nu în roți) sau a băga pe cineva în boale (nu în boli).

3. Mergînd pe principiul „la Roma faci ca romanii”, pronunțarea trebuie să fie conformă cu normele bisericii. Și în acest caz trebuie folosită forma din dicționare, morminte, căi aceasta este folosită și de Patriarhie, dar și de patriarhul Daniel.

4. Nu în ultimul rînd, uzul este în favoarea lui morminte: căutările pe Google după versul „și celor din morm.... viață dăruindu-le” relevă 10.000 de documente cu forma morminte și doar 2500 cu mormînturi.

Paște sau Paști?

    Ca întotdeauna în perioada pascală, am fost metafizic frămîntat și angoasat de întrebarea din titlu! De data asta am hotărît să fac și niște cercetări întru clarificarea acestui aspect. Zis și făcut: am început, evident, cu începutul, adică am luat la mînă primul dicționar al limbii române pe care l-am descoperit: Dicționar Universal, Lazăr Șăineanu, 1896. După mici emoții cauzate de diferențele de ortografiere și de ordonare față de dicționarele actuale, am descoperit forma Pasce (care se pronunța ca Paște) – feminin plural, inclusiv cîteva exemple de folosire. Cum în ultimele dicționare „oficiale”, DOOM²  și DEX – ediția 2009, se creditează aceeași formă, dar masculin (contrar anterioarelor DOOM și DEX – ediția 1998 care preferă forma Paști, tot masculin)  nici unul defectiv, s-ar putea crede că răspunsul a fost dat.
    Cert e, însă, că forma folosită de biserică – cea ortodoxă cel puțin – este (în sintagmă) Sfintele Paști (nu am descoperit să fie folosită forma Paște) ceea ce ne oferă cîteva informații despre modul de folosire a acestui cuvînt:

• forma Paști e suficient de veche (biserica fiind cît se poate de conservatoare din acest punct de vedere);
• Paști este o formă de plural feminin sau neutru (trebuie să se acorde în gen și număr cu „sfintele”);

    Pînă la urmă am descoperit etimologia corectă într-un articol al lui Alexandru Graur din 1929: forma moștenită în limba română este Paște, provenind de la pluralul latinesc paschae. Acest lucru implică în mod automat faptul că la origine Paște era o formă de plural, care, din diverse motive, s-a modificat în Paști. Cum pluralul a fost simțit ca a avea și un singular (că doar e o singură sărbătoare, nu?), poporul a refăcut forma Paște dar de această dată la singular.
    Totuși, ceva este în neregulă cu obsesia DOOM/DEX pentru Paște/Paști ca masculin, în ciuda faptului că etimologia îl recomandă ca feminin plural (defectiv de singular), uzul popular îl vede mai curînd defectiv de plural (clarificarea doi Paști din  DOOM² e de-a dreptul ilară, genul proxim „așa îmi sună mie bine, așa e corect”), iar biserica (care zic eu că are căderea de a „normaliza” folosirea termenului acestuia) l-ar recomanda fie feminin defectiv de singular (cel mai aproape de etimologie), fie neutru. Dar dacă iei la bani mărunți definițiile (inclusiv cele pentru paște - „pîine sfințită”) din cele 4 dicționare studiate DOOM/DEX te încurci în inconsistențe mai rău decît în labirintul Minotaurului. Le menționez aici numai pe cele din DEX 2009 (ultimul apărut) care:

• susține că Paști e formă de masculin plural dar ne oferă expresia „o dată pe an e Paști”;
• susține că Paști e formă de masculin plural îl articulează „Paștile”, fără suport în modelele flexionare ale masculinelor ;
• susține că paște – „pîine sfințită” – e feminin (singular), în contradicție cu norma DOOM²care îl cataloghează defectiv de singular;