Din nou despre Peru

Scriam mai demult despre pronunțarea greșită a unor nume străine, iar unul dintre exemple era Peru, în conformitate cu norma (și identic/similar cu pronunția din țara de origine): Perú, cu accentul pe ultima silabă, nu pe prima! 

Ei bine, argumentul cu norma nu mai este valabil pentru că, în înțeleciunea sa, Institutul de lingvistică s-a gîndit că ar fi mai bine să schimbe norma după cum pronunță majoritatea populației. Lucru care nu ar fi neapărat greșit, dar, dacă ne uităm la intrarea corespunzatoare din dicționar, observăm următoarele:

1. Intrarea figurează cu + (adică cuvînt nou), ceea ce reprezintă o inducere în eroare, căci intrarea există în DOOM, iar în DOOM2 nu apare pentru că acolo s-a luat hotărîrea să se pună doar intrările cu probleme!

2. Schimbarea vine în contradicție cu politica dicționarului de a promova numele oficiale (vezi și articolul despre Belarus, Myanmar, Țările de Jos). Vezi secțiunea 2.4.1:

și 2.5:

La Peru nu putem vorbi de o tradiție, iar dacă vrem musai să ne referim la așa ceva, trebuie să o considerăm pe cea din DOOM (1982)!