Pe vremuri*, în gramatică existau cîțiva „stîlpi” ai educației pe care toate învățătoarele se simțeau obligate să le transmită:
- la reguli ortografice: se scrie m înainte de b și p;
- la i-ul nevocalic: cum și de ce se scrie copil la pluralul articulat copiii;
- la cratime: cînd scriem s-a, cînd scriem sa;
- la pleonasme: optim e deja la superlativ, deci cel mai optim e pleonasm;
De obicei învățarea era mecanică, drept urmare cam toată lumea știa să scrie corect exemplele repetate cu sfințenie (chiar dacă mulți greșeau cînd se ieșea din zona de confort a acelor exemple studiate)!
De aceea mare mi-a fost mirarea cînd am auzit exprimarea asta:
Pare că la școală nu se mai învață mecanic, dar cred că nu se mai învață deloc! 😀
* Trebuie să recunosc: nu m-aș fi gîndit că o să ajung vreodată să încep un articol cu „pe vremuri”, dar uite că am ajuns și aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu