brahicardie sau bradicardie?

Un articol (preluat de aici) mi-a atras atenția pentru că vorbește despre *brahicardie, ba mai mult explică și termenul.

Nu trebuie să fii medic pentru a ști că denumirea bolii este de fapt bradicardie (care are exact definiția din articol), termen provenit din  βραδυς „lent, încet” și καρδια „inimă” (ca mai toate cuvintele din terminologia medicală, originea elementelor constitutive este greco-latină, indiferent de limba în care a apărut termenul), astfel că te întrebi instinctiv de ce brahicardie, formă alterată care nu are vreun sens (βραχος înseamnă „scurt, îngust”)!

Cum articolul original (cel din Corriere della Sera) vorbește de bradiaritmia, și nu despre bra(c)hi-, putem trage concluzia că „inovația” aparține traducătorului (știm că nu este greșeală de editare pentru că forma greșită se repetă de trei ori în text) și, în plus, putem presupune că traducătorul/redactorul articolului știa termenul românesc în forma sa greșită (pentru că a înlocuit termenul italienesc, iar tentația este să lași termenii medicali în forma originală dacă nu îi cunoști).

Primul lucru pe care l-am verificat a fost raportul folosirii celor două variante pe internet, iar conform Google raportul este de 15:1 în favoarea formei corecte, în concordanță cu așteptările! Surprinzător a fost numărul relativ mare de medici care folosesc termenul brahicardie (vezi lista generată de Google), mai ales că există termeni medicali care îi pun în opoziție pe bradi- cu brahi-:

• bradiglosie „lentoare a ritmului vorbirii” – brahiglosie „scurtime a limbii”;
• bradipnee „rărire a mișcărilor respiratorii” – brahipnee „respirație scurtă, sacadată”;

Interesant este și faptul că fenomenul nu există numai în limba română. În limbile italiană sau franceză termenul apare în lucrări medicale, dar nu și în dicționare, dar unele dicționare mai liberale de limbă engleză au adoptat noul termen (fără definiție, cu trimitere la varianta corectă, motivul fiind același: apariția în numeroase lucrări medicale). În acest moment originea greșelii pare a fi clarificată (chiar medicii fiind vectorii de propagare).

Odată stabilită originea, pasul următor ar fi descoperirea motivului apariției greșelii. Singura explicație posibilă pentru contaminarea formei corecte este opoziția cu tahicardia (ταχυς „rapid”): tahi – brahi constituind o pereche „rimată” foarte atractivă pentru memorie. În scris, totuși, nu prea există scuze (inclusiv în acest text corectorul ortografic mă atenționează că brahicardie nu este în dicționar)!

Poate vă întrebați dacă are sens să ne ambalăm prea tare din cauza faptului că unii folosesc o variantă greșită, mai ales că știm că multe din greșeli devin parte a normei după ceva timp. Nu am un răspuns clar la această întrebare, dar ideea ar fi să luăm cunoștință de aceste anomalii și să alegem în cunoștință de cauză ce variantă să folosim în continuare! În plus, discuțiile pe această temă ar putea stimula dorința unora de a înțelege modul de formare a cuvintelor și, de ce nu, eficientizarea modului de lărgire a vocabularului prin însușirea sensului celor mai multe elemente de compunere, în special a celor de origine greacă și latină!