Cum îl folosim pe „doar”

Încă de pe vremea lui Confucius se făceau paralele între capacitatea organizatorică a unei persoane și modalitatea de exprimare a acesteia! Dacă există o asemenea legătură, atunci trăim vremuri dificile: din ce în ce mai multe persoane cu rol de conducere au dificultăți serioase în a emite propoziții coerente logic și, în același timp, corecte gramatical!

Topica poate confirma și ea nivelul de înțelegere a vorbitorului asupra discursului sau, mai grav, asupra ideilor exprimate în scris (care beneficiază și de mai mult timp de chibzuință, și de avantajul corecturii ulterioare).

Hai să luăm un exemplu simplu:

Nu voi comenta lipsa diacriticelor, corectitudinea folosirii semnelor de punctuație sau organizarea în pagină (ar conduce la o discuție prea lungă), ci mă rezum la folosirea în context a semiadverbului doar, care exprimă exclusivitatea și, în limba îngrijită, precede termenul suport (colocvial se folosește și postpus, dar în acest caz intonația lui doar clarifică termenul pe care îl determină).

Unde-l punem pe în cazul acesta pe doar? Am avea următoarele variante:

1. Doar CSM dă avize consultative pentru legile justiției (doar CSM, nu și altă instituție);
2. CSM doar dă avize consultative pentru legile justiției (doar dă, nu ia, nu validează, nu etc.);
3. CSM dă doar avize consultative pentru legile justiției (doar avize, nu și altceva);
4. CSM dă avize doar consultative pentru legile justiției (avizele-s doar consultative, nu de alt fel);
5. CSM dă avize consultative doar pentru legile justiției (nu și pentru alte acte);

În mod clar mesajul nu se dorește a fi cel de la punctul 5., ci, mai probabil, ar vrea să transmită (tautologic) ideea că avizele consultative ar fi doar consultative (adică punctul 4.). 

Sigur, ar mai fi posibilitatea ca autorul să fi avut o exprimare colocvială (nepermisă, totuși, la o oficialitate, în special în domeniul juridic, unde ambiguitatea nu trebuie să existe!) în care doar să fie postpus termenului suport (consultativ).

În ambele cazuri, nivelul discursului ministrului Toader se încadrează perfect în peisajul celui mai agramat guvern postdecembrist, alături de Viorica Dăncilă, Valentin Popa sau Petre Daea (sper să nu se supere cei nenominalizați)...

Blestemul lui decît...

ProTV: „Deocamdată avem decît un nume și un chip.”

    Se pare că asupra președinților PSD plutește un blestemul folosirii inadecvate a lui „decît”. Poate că ne-am obișnuit prea ușor că atît de mulți politicieni țin discursuri sforăitoare despre mîndria de a fi român, dar au un dispreț total față de limba română.

România liberă: „Deocamdată avem doar un nume și un chip.”

    Totuși există și o parte oarecum amuzantă a întîmplării: reacția ziarelor față de declarația respectivă! Unii au preferat să dea declarația așa cum a fost dată (arătînd mai mult respect pentru meseria de jurnalist decît pentru limbă), alții au cosmetizat declarația (arătînd un respect mai mare pentru limbă decît pentru exactitatea faptelor descrise). Cum o fi mai bine? Într-o societate în care majoritatea covîrșitoare folosește corect limba română aș prefera fără dubii varianta corectă din punct de vedere jurnalistic, dar cum în România sîntem departe de acest deziderat, recunosc că nu pot avea o opinie clară!
 

decît

În limba română excepţia, restricţia, exclusivitatea se pot exprima în mai multe feluri: doar, numai, decît. La prima vedere acestea ar fi sinonime, însă există o mică nuanţă: decît se foloseşte numai în propoziţii negative.

Astfel, vom spune:

Acasă am numai un birou.

Folosind decît vom spune:

Acasă nu am decît un birou.

Absolut analog se foloseşte în cazul frazelor (tehnic vorbind: la introducerea circumstanţialelor de excepţie):

Vreau doar să beau apă cît mai repede.

şi respectiv:

Nu vreau decît să beau apă cît mai repede.

Nuanţa de care vorbeam mai sus este, din păcate, din ce în ce mai puţin sesizată, astfel că se poate auzi:

*Acasă am decît un birou.
*Vreau decît să beau apă cît mai repede.

care este o exprimare defectuoasă. Probabil tot din cauza necunoaşterii modului de folosire al acestor cuvinte vom putea auzi exprimări pleonastice de tipul decît numai:

*Acasă (nu) am decît numai un birou.

De menţionat că, dacă folosirea lui decît (restrictiv) fără construcţia negativă este o greşeală, folosirea lui doar şi numai în construcţii negative este posibilă:

Acasă nu am numai un birou. (pentru că am mai multe).
Nu vreau doar să beau apă cît mai repede (ci şi să îmi treacă setea).

însă sensul este total diferit.