Cum îl folosim pe „doar”

Încă de pe vremea lui Confucius se făceau paralele între capacitatea organizatorică a unei persoane și modalitatea de exprimare a acesteia! Dacă există o asemenea legătură, atunci trăim vremuri dificile: din ce în ce mai multe persoane cu rol de conducere au dificultăți serioase în a emite propoziții coerente logic și, în același timp, corecte gramatical!

Topica poate confirma și ea nivelul de înțelegere a vorbitorului asupra discursului sau, mai grav, asupra ideilor exprimate în scris (care beneficiază și de mai mult timp de chibzuință, și de avantajul corecturii ulterioare).

Hai să luăm un exemplu simplu:

Nu voi comenta lipsa diacriticelor, corectitudinea folosirii semnelor de punctuație sau organizarea în pagină (ar conduce la o discuție prea lungă), ci mă rezum la folosirea în context a semiadverbului doar, care exprimă exclusivitatea și, în limba îngrijită, precede termenul suport (colocvial se folosește și postpus, dar în acest caz intonația lui doar clarifică termenul pe care îl determină).

Unde-l punem pe în cazul acesta pe doar? Am avea următoarele variante:

1. Doar CSM dă avize consultative pentru legile justiției (doar CSM, nu și altă instituție);
2. CSM doar dă avize consultative pentru legile justiției (doar dă, nu ia, nu validează, nu etc.);
3. CSM dă doar avize consultative pentru legile justiției (doar avize, nu și altceva);
4. CSM dă avize doar consultative pentru legile justiției (avizele-s doar consultative, nu de alt fel);
5. CSM dă avize consultative doar pentru legile justiției (nu și pentru alte acte);

În mod clar mesajul nu se dorește a fi cel de la punctul 5., ci, mai probabil, ar vrea să transmită (tautologic) ideea că avizele consultative ar fi doar consultative (adică punctul 4.). 

Sigur, ar mai fi posibilitatea ca autorul să fi avut o exprimare colocvială (nepermisă, totuși, la o oficialitate, în special în domeniul juridic, unde ambiguitatea nu trebuie să existe!) în care doar să fie postpus termenului suport (consultativ).

În ambele cazuri, nivelul discursului ministrului Toader se încadrează perfect în peisajul celui mai agramat guvern postdecembrist, alături de Viorica Dăncilă, Valentin Popa sau Petre Daea (sper să nu se supere cei nenominalizați)...