Premiera se luptă cu limba română

Și pare că a răpus-o! Dacă cumva credeți că două minute de vorbit cu reporterii nu ar fi suficiente să te faci iremediabil de rușine, ei, bine, aflați că vă înșelați! Sigur, trebuie să fii cocoțat într-un post cu vizibilitate (înțelepciunea populară ne spune că „parcă nu ești prost destul dacă nu ești și fudul”) pentru a-ți putea disemina „perlele” cu o eficacitate mai mare! Cel de prim-ministru este perfect!

«Deci, un guvern, un guvern, într-un guvern, ca să chemi un ministru, trebuie să vorbești cu primul ministru! Aceasta este regula și acestă regulă trebuie respectată de toată lumea, cum și eu respect toate regulile pe care țin de președinte.» (0:19 – 0:34)

• începe discursul cu „deci” (conjuncție conclusivă, care arată o consecință);
• anacolut: apare o ruptură logică în frază din cauza faptului că nu poate să construiască o frază inteligibilă (deși e vorba de președinte, subiectul folosit e Guvernul);
• spune primul ministru în loc de prim-ministru;
• prepoziție folosită greșit: spune pe care în loc de care;

«Domnu' Meleșcanul, domnul Meleșcanu a vorbit cu mine, a vorbit cu primul ministru și bineînțeles, dacă își va da acordul primul ministru, va merge. Eu nu pot să dau acordul pentru ceva în care nu am fost întrebată!» (1:08 – 1:20)

• spune primul ministru în loc de prim-ministru (de mai multe ori);
• vorbește de prim-ministru la persoana a treia;
• din frază se înțelege că altcineva ar fi prim-ministrul, nu ea;
• folosește greșit prepozițiile;

«Orice om îi este teamă de o plîngere penală, dar eu sper să nu se ajungă la astfel de lucruri. Pentru că eu cred în justiție și cred că toată lumea trebuie să credem în justiție!» (2:20 – 2:32)

• nu există o curgere logică a frazei, ceea ce creează anacoluturi: „orice om îi este teamă”;
• dezacorduri: „cred că toată lumea trebuie să credem în justiție”;
• anacolut: ruptură logică între cele două fraze alăturate;

Sursa: Digi 24

Genitivul numelor: Oradea

Autorii dicționarelor (în special cel ortografic) au obiceiul supărător de a neglija numele proprii. Astfel că, deși știm numele unui oraș, nu știm care este forma sa articulată (vezi și discuția despre Iași) sau cea de genitiv.

Deoarece lipsa de informație permite celor plini de imaginație și lipsiți de scrupule să inventeze (inclusiv reguli gramaticale), pe Internet circulă o poveste cum că întrebat fiind de acest aspect, George Pruteanu ar fi declarat că genitivul este Oradiei, așa cum și Alexandru Graur ar fi explicat în Puțină Gramatică. Doar că povestea nu prea se verifică: în cartea citată singurul articol dedicat problemei este cel reprodus mai jos!

Morfologia română are reguli clare, astfel că fiecăreia din cele trei variante de genitiv pe care le-am descoperit prin diverse documente: Oradei, Oradiei, Orăzii îi corespunde o singură variantă posibilă de nominativ:

• Oradei → Oradea ✔️;
• Oradiei → Oradia ❌;
• Orăzii → Oradea ✔️;

De altfel acum circa 100 de ani se folosea în special genitivul (în conformitate cu rostirea din zonă) Orăzii, varianta Oradiei fiind folosită în fostul regat, iar după reformele ortografice s-a impus varianta Oradei: vezi mai sus și nota lui Alexandru Graur la articol (spre deosebire de articol, care este scris în 1939, nota este adăugată de autor la realizarea compilației, în 1988).

Forma Oradiei implică nominativul Oradia, care a circulat și el în paralel o vreme după Marea Unire, în special în fostul regat, de unde probabil a fost adoptat și de localnici (nu trebuie să ne mire prea tare faptul că ortografia numelui orașului varia, căci în 1918 orașul avea circa 10% populație românească)! Numele Oradea este pronunțat de mulți localnici Oradia, astfel că pare normală pronunțarea Oradiei pentru forma de genitiv. În scris, în schimb variantele regionale se folosesc doar în cazuri speciale, pentru reliefarea unor trăsături regionale (scriem corect Timișoara, nu Cimișoara; Botoșani, nu Botșani; Beiuș, nu Binș)!

Demn de menționat este și faptul că același termen maghiar (várad) din Nagyvárad a fost „tradus” Oradea (Mare) în acest caz, dar Vărădia (de Mureș) în cazul comunei Tótvárad!

Din păcate, din motive necunoscute, nici DOOM, nici DOOM² nu indică forma „oficială”, astfel că se folosesc ambele variante de genitiv, inclusiv în acte oficiale! În orice caz, fiecare poate folosi varianta pe care o crede corectă, însă respectarea regulilor morfologice ne obligă la consecvență: dacă scriem Oradea, atunci trebuie să scriem și Oradei (și asta e recomandarea mea), iar dacă scriem Oradiei, atunci trebuie să scriem Oradia!

Revista Luceafărul, 1910

Din nou despre ad hoc

AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. [...] (sursa: DEX, ultima ediție)

Scriam acum 8 ani despre cum folosește lumea expresia latinească ad hoc și lucrurile nu par a se fi schimbat... Nu am multe de adăugat față de ce am spus atunci, dar aș dori să subliniez aspectele care-mi par importante:

• ad hoc este o locuțiune latinească și se folosește ca atare; schimbarea sensului unei expresii dintr-o limbă moartă 
• din motive neclare, DOOM (și celelalte dicționare) recomandă folosirea cratimei: 
• practic româna este singura limbă care a oficializat o altă formă;
• ad-hoc este singura expresie latinească care începe cu ad și apare în DOOM2 la care se acceptă doar varianta cu cratimă (ar mai fi ad-interim, dar apare și ad interim)

Omagiu cu greșeli

Metroul din București omagiază 100 de ani de la Marea Unire cu postere pline de greșeli. La Piața Universității găsim ditamai afișul (foto: Mădălin Deaconescu):

Ce greșeli mi-au sărit în ochi:

1. Clasica virgulă între subiect și predicat: „Monumentul, este”;
2. Un dezacord de gen: „Spațiul [...] este acoperită”;
3. Paranteze care dublează virgulele (deși ele au același rol de separare);
4. Un plural greșit: *diametri (corect diametre);
5. O exprimare deficitară: „ardea o flacără veșnică” (ardea presupune că acum nu mai arde, veșnic implică... veșnicia);

Aș fi curios să aflu cine este autorul: Primăria Bucureștiului sau Ministerul Culturii? Pare că cel din urmă este cel răspunzător cu Centenarul, dar cum știm că metroul aparține de primărie...

*repercursiune

Chiar dacă lumea revistelor și blogurilor culturale online este mai puțin formală (facem comparația cu revistele tipărite), ar trebui să existe un nivel minim de atenție la textele scrise, iar asta implică obligatoriu corectură. Există anumite greșeli se asociază inerent cu incultura (de exemplu *repercursiune în loc de repercusiune sau *oprobiu în loc de oprobriu), astfel că orice blog care se respectă ar trebui să le evite! Culmea e că orice editor de text, inclusiv cele din browsere, îți subliniază aceste greșeli, astfel că nu prea există scuze!

Exemplu de articol necorectat...

Greșeala este veche și a fost semnalată de Al. Graur încă din 1939 (vezi Puțină Gramatică, vol. II):

Nici site-urile de știri nu prea au obiceiul să corecteze. De exemplu (căutarea este arătată în timp real, astfel că valorile pot diferi la momentul citirii articolului):

• Adevărul: 18 articole;
• Antena 3: 75 de articole (2 despre scrierea corectă);
• Digi: 36 de articole (4 despre scrierea corectă);
• Gazeta sporturilor: 6 articole;
• Realitatea TV: 48 de articole (4 despre scrierea corectă);
• România TV: 10 articole;