Nume de localități

În România cel mai lung nume de localitate are 14 litere – Ciucsângeorgiu (Harghita) și Coroisânmartin  (Mureș) –, iar cel mai scurt are doar două litere: Ip (Sălaj).

Sau, dacă luăm și numele compuse, cele mai lungi ar fi Câmpulung Moldovenesc (Suceava, 18 litere) sau Victor-Vlad Delamarina (Timiș, 20 de litere).

În lume, localitatea cu cel mai lung nume format dintr-un singur cuvânt – Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch – are 58 de litere și se află în Țara Galilor. Orașul cu cel mai lung nume se află în Thailanda și are 163 de litere – Krungthepmahanakhon Amonrattanakosin Mahintharayutthaya Mahadilokphop Noppharatratchathaniburirom Udomratchaniwetmahasathan Amonphimanawatansathit Sakkathattiyawitsanukamprasit – dar e cunoscut europenilor sub numele Bangkok. Cel mai scurt nume de localitate are o singură literă: avem, de exemplu, Å (Norvegia), I (China) sau Y (Franța)!

Notă: toate imaginile sînt preluate de pe Google Maps.

Genitivul numelor: Oradea

Autorii dicționarelor (în special cel ortografic) au obiceiul supărător de a neglija numele proprii. Astfel că, deși știm numele unui oraș, nu știm care este forma sa articulată (vezi și discuția despre Iași) sau cea de genitiv.

Deoarece lipsa de informație permite celor plini de imaginație și lipsiți de scrupule să inventeze (inclusiv reguli gramaticale), pe Internet circulă o poveste cum că întrebat fiind de acest aspect, George Pruteanu ar fi declarat că genitivul este Oradiei, așa cum și Alexandru Graur ar fi explicat în Puțină Gramatică. Doar că povestea nu prea se verifică: în cartea citată singurul articol dedicat problemei este cel reprodus mai jos!

Morfologia română are reguli clare, astfel că fiecăreia din cele trei variante de genitiv pe care le-am descoperit prin diverse documente: Oradei, Oradiei, Orăzii îi corespunde o singură variantă posibilă de nominativ:

• Oradei → Oradea ✔️;
• Oradiei → Oradia ❌;
• Orăzii → Oradea ✔️;

De altfel acum circa 100 de ani se folosea în special genitivul (în conformitate cu rostirea din zonă) Orăzii, varianta Oradiei fiind folosită în fostul regat, iar după reformele ortografice s-a impus varianta Oradei: vezi mai sus și nota lui Alexandru Graur la articol (spre deosebire de articol, care este scris în 1939, nota este adăugată de autor la realizarea compilației, în 1988).

Forma Oradiei implică nominativul Oradia, care a circulat și el în paralel o vreme după Marea Unire, în special în fostul regat, de unde probabil a fost adoptat și de localnici (nu trebuie să ne mire prea tare faptul că ortografia numelui orașului varia, căci în 1918 orașul avea circa 10% populație românească)! Numele Oradea este pronunțat de mulți localnici Oradia, astfel că pare normală pronunțarea Oradiei pentru forma de genitiv. În scris, în schimb variantele regionale se folosesc doar în cazuri speciale, pentru reliefarea unor trăsături regionale (scriem corect Timișoara, nu Cimișoara; Botoșani, nu Botșani; Beiuș, nu Binș)!

Demn de menționat este și faptul că același termen maghiar (várad) din Nagyvárad a fost „tradus” Oradea (Mare) în acest caz, dar Vărădia (de Mureș) în cazul comunei Tótvárad!

Din păcate, din motive necunoscute, nici DOOM, nici DOOM² nu indică forma „oficială”, astfel că se folosesc ambele variante de genitiv, inclusiv în acte oficiale! În orice caz, fiecare poate folosi varianta pe care o crede corectă, însă respectarea regulilor morfologice ne obligă la consecvență: dacă scriem Oradea, atunci trebuie să scriem și Oradei (și asta e recomandarea mea), iar dacă scriem Oradiei, atunci trebuie să scriem Oradia!

Revista Luceafărul, 1910

Alba Iulia – cu cratimă sau fără?

Metoda DOOM² de a face schimbări fără a stabili principii pe baza cărora se fac schimbările este o sursă de confuzie printre utilizatorii limbii române scrisă (edituri, televiziuni site-uri etc.), dar chiar și printre lingviști. Cratima și virgula au parte de cele mai complicate reguli (deseori discreționare), dar dacă virgula are scuza folosirii în construcții complexe, cratima ar merita să aibă o soartă mai bună.

În DOOM² numele orașului este fără cratimă și trebuie spus că numele municipiului nu a avut niciodată cratimă (cel puțin în mod oficial):

Alba Iulia în DOOM2 este fără cratimă

Mai interesant este faptul că Alba Iulia figurează cu steluță, adică ar fi o intrare nouă:

Totuși, în prima ediție a DOOM (1982), Alba Iulia apare, dar cu cratimă...

Asta în condițiile în care Legea reorganizării administrative (Legea 2/1968) specifică numele ca fiind Alba Iulia, fără cratimă!

Ce ne facem, totuși, dacă cel pus să controleze corectitudinea greșește și el? Un exemplu este raportul Monitorizarea posturilor din noiembrie 2016, publicat pe site-ul CNA:

Pierduți printre cratime (vezi pagina 3 din raport)

Cum articulăm numele orașului Iași?

Un utilizator dexonline ne-a întrebat care este articularea corectă a numelui orașului Iași: Iașul sau Iașiul (a uitat să menționeze varianta de plural Iașii).

Deși există o adevărată dezbatere pe tema aceasta, norma este una singură: Iașiul (vezi foto: DOOM, 1982).

Nu trebuie cine știe ce cunoștințe să aplicăm regulile generale de articulare:

1. Iaș → Iașul
2. Iaș (singular) → Iași (plural) → Iașii (plural articulat)
3. Iași→ Iașiul

Dacă scriem Iași, atunci numai variantele 2 și 3 pot fi luate în considerate, iar dacă considerăm numele orașului ca fiind la singular (așa cum face și norma), atunci opțiunea 3 este singura corectă!

Sigur, cei pentru care tradiția este mai importantă vor continua să scrie ca înainte (Iașii sau Iașul), însă, chiar și așa, e bine să cunoască norma!

Tîrgu Mureș - numele oficial

    Din 1993, de la nefasta reformă ortografică care a resuscitat o literă moartă și inutilă (â), s-au creat premisele unei abrambureli generale care încetul cu încetul s-a extins. Cea mai cunoscută dintre victime: municipiul Tîrgu Mureș.
    Iată răspunsul primit de la Primăria municipiului Tîrgu Mureș la interpelarea pe care am făcut-o în ideea de a clarifica problema numelui oficial al municipiului:

Bună ziua! 

    Varianta oficială a denumirii municipiului este Tîrgu Mureș. Ortografia denumirii localității noastre este dată de Legea 2/1968, în care apare numele Tîrgu Mureș. Legea aceasta este în vigoare și la această dată, deși potrivit O.U.G. 63/2002, în Art.1 se precizează: ”Atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru unități administrative-teritoriale, precum și pentru sate, localități componente ale municipiilor și orașelor, stațiuni balneoclimaterice și stațiuni turistice se face prin lege”. 
    Neclaritățile au apărut de la Hotărârea  Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie a 1993, privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii române  (apărută în Monitorul Oficial Nr. 51 din 8 martie 1993). Însă, Academia Română NU emite legi. Prin urmare, norma Academiei nu modifică denumirea localităților în absența unei legi date de Parlamentul României. Ceea ce, până acum nu s-a întâmplat, prin urmare în denumirea localității Tîrgu Mureș avem ”î” și nu ”â”. Pentru explicarea [lipsei N.R.] cratimei, menționăm:
- se scriu separat: numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, cu structura:substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ (Tîrgu Mureș).

Biroul de presă al primăriei

DIR. EXEC. ADJ. DCPFIRU

Pașcan Cosmina-Georgeta

    Trebuie menționat că DOOM² specifică neaplicabilitatea normelor scrierii cu â la nume de persoane, dar nu clarifică dacă regula se aplică pentru toate numele, inclusiv la cele administrative. Totuși, lumea ar trebui să înțeleagă că, după cum nu se poate schimba ortografia limbii în Parlament, nici entitățile administrative nu se pot schimba cu o hotărîre a Academiei Române sau cu ajutorul DOOM²-ul! Pînă la data menționată în răspunsul de mai sus, decretul-lege nr. 100 din 14 martie 1990 specifică clar care este modul prin care se pot modifica denumirile orașelor (și județelor):

ART. 1 - Atribuirea sau schimbarea de denumiri se face de către:
a) a) parlament, pentru județe, municipii, orașe, comune, sate, localități componente ale municipiilor și orașelor și stațiuni balneoclimaterice, la propunerea guvernului;

    Mai mult decît atît, s-ar putea ca unitățile administrative care și-au modificat de capul lor numele (dau aici drept exemplu județul Dîmbovița și municipiul Tîrgoviște - am căutat o hotărîre a parlamentului pe tema aceasta, dar nu am descoperit nimic) să fie în culpă și de fapt din punct de vedere legal să trebuiască să fie și ele scrise cu î, nu cu â...
    Cu atît mai curios este faptul că CNA-ul a avertizat/amendat anumite televiziuni pentru că au scris Tîrgu Mureș în loc de un așa-zis corect Târgu-Mureș. Sau că în Parlament se dau legi referitoare la un oraș inexistent...

Actualizare:

• pe site-ul Camerei Deputaților se pot găsi toate modificările de nume de unități administrative (toate modifică Legea 2/1968);
• la 3 ani de la „reformă”, într-o lege care redenumea mai multe unități administrative, încă se vorbea de județul Vîlcea, municipiul Rîmnicu Vîlcea, iar numele unui sat devenea Cîrnea!
• la declararea orașului Rîmnicu Sărat ca municipiu nu s-a modificat și numele;

Actualizarea actualizării:

• pe data de 29 noiembrie 2018, la doar 25 de ani de la „reformă”, s-a votat legea 290 care schimba numele oficial al localităților astfel încît să fie cu â, nu cu î! Cam aici a dus lipsa de coloană vertebrală a Academiei și a lingviștilor de la Institutul de lingvistică din București care și astăzi își inventează scuze .

Nessebar sau Nesebăr?

Numele în bulgărește este Несебър, deci ar trebui să pronunțăm [nesebăr]. Iar conform Îndreptarului Ortografic, ediția a V-a (ultima normă care oferă reguli de transliterare), ar trebui și să scriem Nesebăr! Din păcate, bulgara nu prea știe românește, astfel că transliterările „oficiale” ale numelui, deși diferă, nu folosesc diacritice: Nessebur, Nessebar sau Nessebyr (se observă că numele conține două s-uri, deși în chirilică are doar unul), astfel că se deschide calea pronunției greșite!

În aceeași cheie, numele țării vecine în chirilice este България (adică [bălgariia]), dar bulgarii au ales să folosească u pentru transliterarea oficială a lui ъ [ă], poate și pentru că în engleză u s-ar pronunța mai aproape de ă.

Cum pronunțăm Soci

Informație utilă pentru televiziunile și ziarele care oferă informații de la Olimpiada de iarnă: numele orașului Со́чи se transliterează Soci în limba română. Și se pronunță în două silabe (So-ci).

Și DOOM²-ul și Îndreptarul ortografic spun că pronunția numelor proprii străine se face ca în limba de origine, cu excepția celor care au intrat în limbă de mai multă vreme (nu este cazul aici).

Vezi Dicționarul greșelilor de limbă (Al. Graur)