«Deci, un guvern, un guvern, într-un guvern, ca să chemi un ministru, trebuie să vorbești cu primul ministru! Aceasta este regula și acestă regulă trebuie respectată de toată lumea, cum și eu respect toate regulile pe care țin de președinte.» (0:19 – 0:34)
- începe discursul cu „deci” (conjuncție conclusivă, care arată o consecință);
- anacolut: apare o ruptură logică în frază din cauza faptului că nu poate să construiască o frază inteligibilă (deși e vorba de președinte, subiectul folosit e Guvernul);
- spune primul ministru în loc de prim-ministru;
- prepoziție folosită greșit: spune pe care în loc de care;
«Domnu' Meleșcanul, domnul Meleșcanu a vorbit cu mine, a vorbit cu primul ministru și bineînțeles, dacă își va da acordul primul ministru, va merge. Eu nu pot să dau acordul pentru ceva în care nu am fost întrebată!» (1:08 – 1:20)
- spune primul ministru în loc de prim-ministru (de mai multe ori);
- vorbește de prim-ministru la persoana a treia;
- din frază se înțelege că altcineva ar fi prim-ministrul, nu ea;
- folosește greșit prepozițiile;
«Orice om îi este teamă de o plîngere penală, dar eu sper să nu se ajungă la astfel de lucruri. Pentru că eu cred în justiție și cred că toată lumea trebuie să credem în justiție!» (2:20 – 2:32)
- nu există o curgere logică a frazei, ceea ce creează anacoluturi: „orice om îi este teamă”;
- dezacorduri: „cred că toată lumea trebuie să credem în justiție”;
- anacolut: ruptură logică între cele două fraze alăturate;
