Deoarece lipsa de informație permite celor plini de imaginație și lipsiți de scrupule să inventeze (inclusiv reguli gramaticale), pe Internet circulă o poveste cum că întrebat fiind de acest aspect, George Pruteanu ar fi declarat că genitivul este Oradiei, așa cum și Alexandru Graur ar fi explicat în Puțină Gramatică. Doar că povestea nu prea se verifică: în cartea citată singurul articol dedicat problemei este cel reprodus mai jos!
- Oradei → Oradea ✔️;
- Oradiei → Oradia ❌;
- Orăzii → Oradea ✔️;
De altfel acum circa 100 de ani se folosea în special genitivul (în conformitate cu rostirea din zonă) Orăzii, varianta Oradiei fiind folosită în fostul regat, iar după reformele ortografice s-a impus varianta Oradei: vezi mai sus și nota lui Alexandru Graur la articol (spre deosebire de articol, care este scris în 1939, nota este adăugată de autor la realizarea compilației, în 1988).
Forma Oradiei implică nominativul Oradia, care a circulat și el în paralel o vreme după Marea Unire, în special în fostul regat, de unde probabil a fost adoptat și de localnici (nu trebuie să ne mire prea tare faptul că ortografia numelui orașului varia, căci în 1918 orașul avea circa 10% populație românească)! Numele Oradea este pronunțat de mulți localnici Oradia, astfel că pare normală pronunțarea Oradiei pentru forma de genitiv. În scris, în schimb variantele regionale se folosesc doar în cazuri speciale, pentru reliefarea unor trăsături regionale (scriem corect Timișoara, nu Cimișoara; Botoșani, nu Botșani; Beiuș, nu Binș)!
Demn de menționat este și faptul că același termen maghiar (várad) din Nagyvárad a fost „tradus” Oradea (Mare) în acest caz, dar Vărădia (de Mureș) în cazul comunei Tótvárad!
Din păcate, din motive necunoscute, nici DOOM, nici DOOM2 nu indică forma „oficială”, astfel că se folosesc ambele variante de genitiv, inclusiv în acte oficiale! În orice caz, fiecare poate folosi varianta pe care o crede corectă, însă respectarea regulilor morfologice ne obligă la consecvență: dacă scriem Oradea, atunci trebuie să scriem și Oradei (și asta e recomandarea mea), iar dacă scriem Oradiei, atunci trebuie să scriem Oradia!
Forma Oradiei implică nominativul Oradia, care a circulat și el în paralel o vreme după Marea Unire, în special în fostul regat, de unde probabil a fost adoptat și de localnici (nu trebuie să ne mire prea tare faptul că ortografia numelui orașului varia, căci în 1918 orașul avea circa 10% populație românească)! Numele Oradea este pronunțat de mulți localnici Oradia, astfel că pare normală pronunțarea Oradiei pentru forma de genitiv. În scris, în schimb variantele regionale se folosesc doar în cazuri speciale, pentru reliefarea unor trăsături regionale (scriem corect Timișoara, nu Cimișoara; Botoșani, nu Botșani; Beiuș, nu Binș)!
Demn de menționat este și faptul că același termen maghiar (várad) din Nagyvárad a fost „tradus” Oradea (Mare) în acest caz, dar Vărădia (de Mureș) în cazul comunei Tótvárad!
Din păcate, din motive necunoscute, nici DOOM, nici DOOM2 nu indică forma „oficială”, astfel că se folosesc ambele variante de genitiv, inclusiv în acte oficiale! În orice caz, fiecare poate folosi varianta pe care o crede corectă, însă respectarea regulilor morfologice ne obligă la consecvență: dacă scriem Oradea, atunci trebuie să scriem și Oradei (și asta e recomandarea mea), iar dacă scriem Oradiei, atunci trebuie să scriem Oradia!
 |
| Revista Luceafărul, 1910 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu