duminică, 29 august 2010

dilemă

    Cuvîntul dilemă este folosit deseori cu sensul (total greșit) de problemă, dificultate, de obicei problemă cu răspuns extrem de dificil de găsit (sinonim oarecum cu enigmă), neexistînd o problemă a alegerii (cu atît mai puțin a exact două căi de rezolvare), însă, avînd în plus componenta necunoașterii căilor de ieșire. Mai mult, mi se pare că apare o ușoară tendință de alunecare către sensul de problemă fără soluție.
    Totuși, singurul sens în limba română (și sînt destul de convins că și în celelalte limbi care folosesc cuvîntul) al cuvîntului dilemă este situația cu două posibilități de continuare (de obicei nefavorabile) similare (cuvîntul provine din limba greacă: dis „de două ori” și lemma „propoziție”):
DILÉMĂ, dileme, s. f. Raționament cu două soluții, dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Alternativă care pune în dificultate. – Din fr. dilemme, lat. dilemma. (DEX 2009)
    Conform căutărilor pe internet, abia dacă mai găsești un articol din zece în care cuvîntul să fie folosit corect (poate și atunci doar întîmplător). Ce e oare de făcut? Probabil că DEX ar trebui să adauge noul sens (dicționarele de limbă engleză deja au făcut asta, vezi decizia panelului AHD), dar în mod cert și noi ar trebui să fim mai atenți cînd folosim cuvinte al căror sens nu îl cunoaștem exact!
    Poate părea hilar, dar există și trilemă, evident, pentru cazul a trei posibilități. Este oarecum jenant că în DEX explicația acestui cuvînt vorbește de „trei alternative” (vezi aici de ce alternativă este un caz similar lui dilemă)!

Un comentariu:

ingromanif spunea...

"trei alternative" adica o dilema si jumatate? :)