Acest articol mi-a declanșat scrierea, dar greșeala apare cam peste tot: în vorbirea curentă, în bloguri, în presă și chiar în literatură.
Interesant este faptul că au apărut tot felul de explicații care mai de care mai fantasmagorice pentru explicarea fenomenului (repet, de amploare), cum ar fi dorința oamenilor de a crea o distincție între scheletul – totalitatea oaselor și scheletul – ființă fictivă, însă, conform sondajelor făcute (neștiințifice, e adevărat), diferențierea există numai în teorie: puține persoane folosesc ambele variante și fac o reală diferențiere între sensuri.

Mai curînd fenomenul este explicabil prin tendința din limbă de a forma pluralul în -i, ceea ce la neutru implică migrarea către masculin (*scheleți, *robineți, *paleți), iar la feminin crearea unor plurale asociate cu incultura (*ciocolăți, *crătiți, *cravăți).
