sticlă din... ciob?

Tocmai am auzit exprimarea „sticlă din ciob” pentru a desemna un recipient din sticlă: la un cunoscut fast-food mi s-a spus azi că au o anumită băutură răcoritoare doar la „sticlă din ciob”...

Înțeleg că sticlă a ajuns să desemneze (folosindu-se o sinecdocă) un recipient în formă cilindrică cu gît îngust (pe vremuri numit și butelie – de aici îl avem pe „a îmbutelia”) și că a spune „sticlă din sticlă” sună un pic ciudat, dar de ce tocmai ciob?! Căci ciobul nu este specific sticlei și, mai mult, are o nuanță peiorativă în limba română.

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.
sursa: DEX '09 (2009)

Se pare că nu e o situație singulară: