spaimă atavică

Studiile făcute pe copii relevă faptul că cea mai mare parte a vocabularului este obținut prin interpolare (adică prin asocierea unui sens din context). Totuși, în ultimul timp am observat că din ce în ce mai multe cuvinte sînt interpolate greșit, iar unul dintre cuvintele care par să aibă „succes” este atavic, care ar desemna o trăsătură primitivă, ascunsă de trăsăturile moderne. Prin extinderea sensului probabil ar putea fi folosit cu sensul de trăsătură primitivă.

De exemplu aici:

în relația cu spaima, atavic nu poate însemna nimic din ce spune definiția că ar trebui să însemne: în mod cert frica de justiție nu poate proveni de la stramoși, după cum nici ideea de primitiv nu se poate asocia cu frica de a ajunge la închisoare. Din context am înțelege că mai curînd se sugerează ceva de genul: spaimă necontrolată sau continuă ceea ce este, în mod evident, total inadecvat.

Ne putem întreba din ce cauză mecanismele uzuale ale dezvoltării vocabularului încep să se deterioreze și nu pot găsi o relație directă cu scăderea timpului alocat lecturii, ci doar o relație indirectă: mai puțină lectură înseamnă mai puține cuvinte în contexte „canonice” deci șanse mai mari să te întîlnești cu cuvinte folosite greșit și deci mai multe cuvinte învățate greșit din start.