pasență sau pasiență

Cum ne-a obișnuit deja (de exemplu aici sau aici), dl. Tănase, om de știință politică (sic!), are o înțelegere aparte a limbii române. Practic nu ratează să scrie greșit nici un cuvînt „cu potențial”!

Cuvîntul pasiență are, într-adevăr, o relație perversă cu dicționarele (căci varianta considerată greșită – pasență – este considerată fie rară, fie învechită, deși în realitate nu este deloc așa!), dar nu a avut niciodată o altă ortografie, să zici că e de înțeles că omul mai greșește! Evident, cuvîntul are origini franceze, dar la noi a ajuns, cel puțin în sudul țării, pe filieră grecească (de la ei am preluat și folosirea cărților de joc). În Moldova a existat și varianta pasians, venită pe filieră rusească (cu pronunțarea mai aproape de limba franceză).

în aliniament

Cine a făcut școala de șoferi își aduce aminte cu siguranță de noțiunea de aliniament și de drum în aliniament. De aceea, o postare despre educație care să conțină acest termen nu poare decît să surprindă!

În mod cert, folosirea unei expresii cu un anumit sens nu implică exclusivitatea acelui sens, însă nu trebuie decît să consultăm dicționarul pentru a observa că sensul care transpare din context (folosit în limba engleză corporatistă: to align) nu are legătură cu sensurile din limba română:

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive. 3. (Mil.) Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

sursa: DEX '09 (2009)

Nici dacă am considera acceptabil calcul corespunzător nu ar fi mai bine: pur și simplu nu este în spiritul limbii române folosirea locuțiunii în aliniament! 

meteor - meteorologie

Limba îți poate oferi întotdeauna surprize, însă unele pot fi de-a dreptul ciudate prin inconsistența care ar trebui să existe la nivelul gîndirii! Să luăm de pildă cuvîntul meteor, care înseamnă la origine „fenomen atmosferic”, și, care, la începutul secolului trecut, a început să fie folosit impropriu cu sensul de „meteorit” (și azi se întîmplă ceva similar). Trebuie menționat aici că primul sens adițional al lui meteor a fost „persoană cu renume strălucit, dar trecător”, dar azi nu mai apare acest sens în dicționare! Din 1955 sensul impropriu „meteorit, stea căzătoare” a fost adăugat în dicționare (DLRLC, 1955) și semnalat ca atare, iar din 1975 (prima ediție a DEX) nu mai e considerat impropriu (dar rămîne tot al doilea sens).  

meteor în DEX 2016

meteor în Dicționarul universal, ed. VI (Șăineanu, 1929)

De aceea e curios că există un mare procent al populației care nu face legătura aceasta între cuvinte:

Cuvîntul a fost folosit prima oară în limba franceză pe la 1200 și e format din radicalii de origine greacă μετα (deasupra) și εωρα, -ος (aer). Sigur, poate e greu de detectat radicalul „aer”, însă este evidentă legătura cu meteorologia! Dacă știm ce înseamnă -logie, ar trebui să ne treacă prin cap că meteor(o)- trebuie să aibă legătură cu fenomenele atmosferice! Culmea e că același sens primar îl avem și în engleză, și în franceză!

La fel de neînțeles, cel puțin pentru mine, este faptul că se pare că lumea preferă construcții din două cuvinte, ambele mult mai lungi decît meteor – fenomen meteorologic sau fenomen atmosferic – deși în ziua de azi există o constantă presiune în favoarea importului cuvintelor din engleză care descriu un concept într-o formă mai scurtă.

Fără legătură cu subiectul, ci doar cu etimonul, sînt interesante sensurile celorlalți membri din familia sa de cuvinte:

• meteoric: care (pe lîngă sensul de bază) a păstrat sensul de „efemer, trecător”;
• meteorism/meteorizație: acumulare de gaze în intestin;

Dacă acum 100 de ani se foloseau ambele sensuri, vezi imaginile de mai jos, în ultimul timp meteor a devenit un cuvînt uitat: sensul primar nu mai este folosit, sensurile secundare au cam dispărut din uz, iar singurul sens pe care îl mai găsim în limbă („meteorit, stea căzătoare”), repet, sens impropriu inițial, este mai degrabă perceput ca o variantă poetică pentru meteorit decît ca un termen de sine stătător!

Buletin agricol, 1924

Catalogul manuscriptelor grecești, 1909

coupé și ipocrit

Notă: Această postare este una experimentală, pornește de la topul căutărilor de azi. 

potpuriu

potpuriu la IKEA

Un termen mai rar folosit în limba română este potpuriu, împrumutat din franceză. Cel mai apropiat sinonim ar fi „amestecătură”, căci include toate conotațiile posibile, inclusiv nuanța potențial peiorativă. Trebuie să remarcăm expresivitatea termenului în franceză, unde înseamnă literalmente „oală stricată/putrezită” – Scriban spune că termenul e prelat în franceză din spaniolă, olla podrida – iar inițial desemna un fel de mîncare similar ghiveciului de la noi (acest sens îl găsim și în dicționarele vechi). Al doilea sens este cel de amestec de ierburi și flori uscate (sens preluat în engleză, dar folosit și la noi, e drept, mai rar, poate de aceea nu apare în DEX), al treilea desemnează compilația muzicală (sensul principal din DEX), iar al patrulea o culegere de texte (sens existent, de asemenea în dicționarele mai vechi). Ultimul înțeles ar fi sensul figurat „amestecătură (bizară/ciudată), fără legătură”!

Din păcate, deseori termenii afișați în magazine nu sînt în limba română, uneori preferîndu-se termenii din limba de origine sau, mai rău, o variantă adaptată în limba română. Ceea ce nu e tocmai bine, căci legile protecției consumatorului (în cazul nostru, OG 21/1992, articolul 20) impun folosirea limbii române! În cazul în care trebuie să gestionezi o listă enormă de produse, iar originalele sînt denumite într-o limbă străină, devine imperativ să reușești o traducere decentă (majoritatea responsabililor nu au cunoștințe temeinice de limbă română, ceea ce ar impune angajarea unui colaborator).

Din informațiile pe care le putem extrage din eticheta din imagine putem infera nu numai faptul că responsabilul cu stocurile probabil nu știe că există cuvîntul potpuriu în limba română, dar și că a făcut traducerea din limba engleză: în originalul francez se scrie pot-pourri, în suedeză potpurri, iar în altă limbă nu cred că ar fi necesar să căutăm! Sigur, în cazul de față nu este o mare problemă, cuvîntul englezesc avînd forma și înțelesul foarte similar cu cel românesc, însă nu întotdeauna se întîmplă așa!