Cum ne-a obișnuit deja (de exemplu aici sau aici), dl. Tănase, om de știință politică (sic!), are o înțelegere aparte a limbii române. Practic nu ratează să scrie greșit nici un cuvînt „cu potențial”!
Cuvîntul
pasiență are, într-adevăr, o relație perversă cu dicționarele (căci varianta considerată greșită –
pasență – este considerată fie rară, fie învechită, deși în realitate nu este deloc așa!), dar nu a avut niciodată o altă ortografie, să zici că e de înțeles că omul mai greșește! Evident, cuvîntul are origini franceze, dar la noi a ajuns, cel puțin în sudul țării, pe filieră grecească (de la ei am preluat și folosirea cărților de joc). În Moldova a existat și varianta
pasians, venită pe filieră rusească (cu pronunțarea mai aproape de limba franceză).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu