Limba îți poate oferi întotdeauna surprize, însă unele pot fi de-a dreptul ciudate prin inconsistența care ar trebui să existe la nivelul gîndirii! Să luăm de pildă cuvîntul meteor, care înseamnă la origine „fenomen atmosferic”, și, care, la începutul secolului trecut, a început să fie folosit impropriu cu sensul de „meteorit” (și azi se întîmplă ceva similar). Trebuie menționat aici că primul sens adițional al lui meteor a fost „persoană cu renume strălucit, dar trecător”, dar azi nu mai apare acest sens în dicționare! Din 1955 sensul impropriu „meteorit, stea căzătoare” a fost adăugat în dicționare (DLRLC, 1955) și semnalat ca atare, iar din 1975 (prima ediție a DEX) nu mai e considerat impropriu (dar rămîne tot al doilea sens).
meteor în DEX 2016 |
meteor în Dicționarul universal, ed. VI (Șăineanu, 1929) |
De aceea e curios că există un mare procent al populației care nu face legătura aceasta între cuvinte:
Cuvîntul a fost folosit prima oară în limba franceză pe la 1200 și e format din radicalii de origine greacă μετα (deasupra) și εωρα, -ος (aer). Sigur, poate e greu de detectat radicalul „aer”, însă este evidentă legătura cu meteorologia! Dacă știm ce înseamnă -logie, ar trebui să ne treacă prin cap că meteor(o)- trebuie să aibă legătură cu fenomenele atmosferice! Culmea e că același sens primar îl avem și în engleză, și în franceză!
La fel de neînțeles, cel puțin pentru mine, este faptul că se pare că lumea preferă construcții din două cuvinte, ambele mult mai lungi decît meteor – fenomen meteorologic sau fenomen atmosferic – deși în ziua de azi există o constantă presiune în favoarea importului cuvintelor din engleză care descriu un concept într-o formă mai scurtă.
Fără legătură cu subiectul, ci doar cu etimonul, sînt interesante sensurile celorlalți membri din familia sa de cuvinte:
- meteoric: care (pe lîngă sensul de bază) a păstrat sensul de „efemer, trecător”;
- meteorism/meteorizație: acumulare de gaze în intestin;
Catalogul manuscriptelor grecești, 1909 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu