Cum ar trebui să pronunțăm: sunt sau sînt?

Conform normei (DOOM2) ar trebui să pronunțăm sunt. În 1996 (în Îndreptar, ediția a V-a), onor Academia a hotărît, fără a avea vreo motivație, că sunt se va citi cum se scrie, nu sînt (cum s-a pronunțat dintotdeauna, inclusiv înainte de 1953, cînd se ortografia tot sunt).

După cum putem vedea într-un atlas lingvistic publicat în perioada interbelică, doar în cîteva zone răzlețe se pronunța „sunt”, disputa fiind între sînt/sîm și forma scurtă îs/-s!

Micul atlas lingvistic român, Emil Petrovici, 1942

Guvernul și virgula

Mai miră pe cineva că cineva din Guvernul României își bate joc de ortografia limbii române? ☺️ Dovada e în filmulețul de aici (minutul 3:57 și după, la final):

Întotdeauna se pune virgulă între o urare și destinatarul ei, căci, conform regulilor de ortografie (vezi aici mai multe informații despre virgulă), substantivele în vocativ se separă prin  virgulă de restul propoziției!

nicio sau nici o?

Așa cum era de așteptat, schimbarea ortografiei lui nici o în anumite cazuri (scriindu-se nicio dacă este pronume) produce efecte: confuzia domnește printre vorbitorii nativi care nu au obișnuința scrisului. Mai nou confuzia apare și în redacțiile de știri, deși te-ai aștepta să existe ceva mai multă grijă: vezi aici!

În cazul de față, este vorba de un adverb plus un numeral, astfel că nici o nu se scrie legat. Ne putem da seama ușor că este numeral pentru că putem înlocui o cu două („o lună” arată perioada de timp, deci evident că nici nu poate fi parte a unui pronume)!

Că este o greșeală care apare des putem vedea în numeroasele articole care folosesc această sintagmă!

alb-roșii

Articolul acesta ne demonstrează că exercițiile din manualele de clasa a doua pe tema scrierii unor cuvinte cu trei de i nu își ating scopul (fie că nu-s clare, fie că învățătoarele nu știu să le explice, chiar nu contează)!

lucrări empirice...

Aflăm de la reprezentanta primăriei din Galați (vezi știrea aici, la minutul 1:08) că muncitorii care cară apă cu roaba (în loc să folosească o pompă) de fapt efectuează „lucrări empirice”. Pare că îl citează pe șeful de șantier, însă completarea că acesta a oferit „explicații logice” îi aparține cu certitudine!

Cum despărțim în silabe? Episodul I: trotuar

Interesant echilibrul între cele două variante ale despărțirii lui trotuar în silabe (conform acestui sondaj)!

Pentru cine interesează istoria ortografiei acestuia:

• În 1909 primul Dicționarul Ortografic îl consemna ca trotoar (pronunțarea cu două silabe, ca în franceză, de unde este împrumutat: trottoir). 
• Din 1956 se va scrie trotuar (cu trei silabe: tro-tu-ar) în toată epoca îndreptarelor ortografice! 
• În epoca DOOM (1982 prima ediție, 2005 a doua) – deci și în ziua de azi – se desparte în doar două silabe: tro-tuar!

Merită să menționez faptul că este singurul împrumut din franceză care se termină în -uar în română și al cărui etimon francez nu conține u înainte de terminație (poate de aceea unii îl pronunță cu o și în română)! Vezi mai multe pe tema oa sau ua aici!

LOV ne lovește din nou cu dezacordul...

Este dificil pentru unii să înțeleagă misterele acordului subiectului cu predicatul, iar ministrul Muncii (cam mai toți miniștrii cabinetului actual) nu face excepție în postarea aceasta (arhivată aici):

Sigur, se poate aduce argumentul că ministrul nu se ocupă personal de postările de pe facebook (oare contează), însă chiar dacă ar fi așa, cu siguranță postările ar trebui validate de cineva.

Mai putem să aducem în discuție diacriticele aproximative și exprimările deficitare de genul „pe fonduri europene”? Ar părea cam pedant, zic eu...

Covrigii din Polonia

Se pare că în Polonia covrigii românești au avut succes. Am descoperit în Poznan acest magazin:

Covrigărie în Poznan

La o căutare ulterioară pe net am descoperit că de fapt fenomenul este mult mai răspîndit: vezi aici sau aici (și aceasta, dar aici e vorba de o familie polonezo-română)! Totuși, nu există încă în dicționarele poloneze acest termen!