sistemul roman de numerație), noi preluîndu-l de la arabi (împreună cu cifrele arabe), iar arabii de la indieni (în lumea arabă cifrele poartă numele de „cifre indiene”).
În araba preislamică cuvîntul صفر (pronunțat șifr) însemna „gol”, însă a căpătat și sensul „zero” sub influența traducerilor lucrărilor matematice din India (pentru sanscritul शून्य, adică śūnya „zero”). Cînd europenii au început să folosească cifrele arabe, „zero” lipsea din vocabular așa că a fost preluat cuvîntul în toate limbile care au avut contacte cu araba:
- în franceză s-a scris inițial chiffre (ș-ul scris ch) și desemna „scriere secretă”, de aici a ajuns la noi cifru;
- în italiană s-a scris cifra (ș-ul arab fiind dur, sci-ul italian fiind moale), de aici românescul cifră;
- în spaniolă s-a ajuns la cero (c-ul ăla pronunțat ca th-ul englezesc), de unde a ajuns în italiană zero, de unde și „zero”-ul nostru (unii zic că italienescul zero este o variantă modificată a venețianului zevero, care la rîndul său provine din italianul zefiro, care vine la rîndu-i din șifr);
Totuși, șifr-ul arab nu e nici pe departe etimonul cu cea mai mare producție în limba română, ci latinescul magister!
2 comentarii:
Poate ca, vorbind despre „cifre arabe” este util de (re)amintit faptul ca, cifrele pe care le utilizam nu seamana de loc cu cifrele (simbolurile grafice) folosite de arabi. Ei scriu: ٠.١.٢.٣.٤.٥.٦.٧.٨.٩ in loc de 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Cred ca, initial, prin „cifre arabe” s-a inteles sistemul zecimal de scriere a numerelor, cu ordinele de marime crescatoare de la dreapta la stanga (unitati, zeci, sute, mii ...) si toate avantajele pentru calcule care rezulta de aici (prin comparatie cu sistemul roman de scriere a numerelor).
Insa, asa s-a impamantenit denumirea lor astfel incat, pe aceasta o folosim.
Nu. Pur si simplu cifrele moderne arabe si cifrele moderne europeene au evoluat din aceleasi cifre arabe din poza artocolului. Insasi evolutia scrierii cifrelor in europa in ultimii 500 de ani e impresionanta.
Trimiteți un comentariu