Persoană încarcerată în urma accidentului...

    Nu, nu este vorba de un șofer vinovat de moartea cuiva sau care a fost prins beat la volan astfel că a fost trimis la închisoare! Conform acestui articol, încarcerarea pare a fi opusul descarcerării, nu sensul lui propriu așa cum e definit în orice dicționar (voi alege DEX 2009, acesta fiind mai nou). Ca să fie mai clar, definițiile pentru a încarcera și a descarcera:

ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemnița. 

DESCARCERÁ, descarcerez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva dintr-un blocaj cauzat de un accident rutier, cutremur etc. – Pref. des- + [în]carcera.

    Oricine vede cele două definiții are un sentiment puternic de confuzie, cele două neavînd nici o legătură! Povestea este simplă: la începutul anilor '90 cineva fără simțul limbii române a calchiat aproximativ un cuvînt francez inventat la rîndu-i de cineva fără simțul limbii franceze și a creat o struțocămilă: descarcerarea! De aici pînă la crearea antonimului canonic încarcerare nu e decît un pas! Dar dacă în limba franceză incarcération are un sens medical („prins în ceva”, „strangulat”) de peste 150 de ani (în plus, etimonul latinesc carcera transformîndu-se în chartre, este greu de asociat cu termenul medical), în limba română, încarcerarea și descarcerarea se asociază automat de vorbitor cu încă folositul carceră „închisoare”, creînd confuzie.
    Sigur, uzul va impune sau nu aceste sensuri, însă în mod cert cele două inovații nu au cum să se impună fără „pagube colaterale”, adică schimbarea sensului sau chiar dispariția lui carceră.