marți, 26 ianuarie 2016

Despre nume (1) - nume de origine ebraică

Fragment din cartea lui Ioshua
    Dintotdeauna am fost fascinat de nume (de persoane, de și de ce înseamnă (sau ar putea însemna ele): cînd eram copil de cele mai multe ori cream etimologii după ureche (am aflat mai apoi că tehnica aceasta are un nume științific: „etimologie populară”): Brazilia e o țară cu brazi, România fabrică rom, Alina te alină, Manuela face cu mîna, iar Clara... e clar ce vreau să spun!
    Mai apoi am descoperit etimologia (cea științifică, firește!), iar apoi interesantele informații despre nume și locuri scrise de Alexandru Graur (în principal în cărțile Nume de persoane și Nume de locuri). Cum, din păcate, nu există reeditări ale acestora, și, cum mă gîndesc că multă lume ar putea fi atrasă de acest gen de informații, sînt convins că e binevenită republicarea esenței acestora (un fel de rezumat cu adăugiri).

    Cum secole de-a rîndul numele au fost în majoritate extrase din Biblie, voi începe „foiletonul” despre nume cu numele ebraice (multe dintre ele sînt folosite și astăzi). Nu pot accentua suficient de mult că cea mai mare parte a informațiilor provine din cărțile mai sus citate!

   Deși scurte, uneori avem nume ebraice care reprezintă fraze întregi:
  • Eliyahu (Elie, rom. Ilie) înseamnă „Dumnezeul meu este Iehova”; 
  • Eliezer (Lazăr) „Dumnezeu a ajutat”; 
  • Elisabeth „Dum­nezeu e bucuria”; 
  • Immanuel (rom. Emanoil) „Dumnezeu e cu noi”; 
  • Isaiia „Iehova e mîntuirea”; 
  • Iacob „tine călcîiul” (după legendă, era frate geamăn cu Esau și s-a născut ținîndu-se de călcîiul acestuia); 
  • Iehohanan (rom. Ion) „Dumnezeu e milos”; 
  • Mihael „cine-i ca Dumnezeu?”; 
  • Ruben „vedeți, un băiat!” (exclamația de bucurie a mamei); 
  • Zacharias „Iehova și-a amintit” etc.
    Nume compuse, dar ceva mai simple ar fi:
  • Abraham „tatăl marii mulțimi”; 
  • Bartholmai (rom. Bartolomeu, Vartolomei) „fiul lui Tholmai”; 
  • Beniamin (rom. Veniamin) „fiul mîinii drepte”, adică „al norocului”, numit mai întîi Benoni „fiul suferinței” (deoarece mama lui a murit din naștere); 
  • Ieremia „Iehova să înalțe”; 
  • Matthiah (rom. Matei și Matia/Matiaș) „darul lui Iehova”, 
  • Moses „scos din apă”, 
  • Șimeon (în greacă Simeon, deoarece grecii nu aveau sunetul ș) „împlini­rea dorinței” etc.
    De notat că Tholmai, care face parte din compusul Bartholmai, a primit la începutul său articolul egiptean p- și a format astfel numele pe care-1 cunoaștem sub forma lui grecească: Ptolomaios, sau, mai obiș­nuit, Ptolemaios (pentru că grecii l-au pus în legătură cu grecescul polemos, ptolemos „război”).
    Nume simple:
  • Aaron „gură”, adică „profet”; 
  • Adam „roșu”, adică „pămînt roșu, lut”; 
  • David „iubitul”; 
  • Deborah „albină”; 
  • Eva „viață”; 
  • Hanna (rom. Ana) „îndurare”; 
  • Levi „atașament”; 
  • Manasseh „care face să uiți”; 
  • Miriam (Maria e refăcut din Mariam, luat drept acuzativ latinesc) „amă­răciune”;
  • Martha „stăpînă” (vezi rom. Domnica/Domnița, cu același înțeles); 
  • Nahum (rom. Naum) „care consolează”; 
  • Noah (rom. Noe) „lung” (scurtat din „a trăit mult”); 
  • Rahel (fr. Rachel, pronunțat rașel) „oaie”; 
  • Rebecca (rom. Reveca, Reveica, Raveca) „juncă”; 
  • Salomo (rom. Solomon) „pașnic”; 
  • Samson „ca soarele”; 
  • Sara „prințesă” (vezi și galezul Gladys „prințesă”, folosit ca nume de femeie anglo-saxon); 
  • Saul „cerut”; 
  • Şușannah (rom. Suzana, magh. Zsuzsanna, pronunțat Jujana) „crin”; 
  • Tamar (rom. Tamara, de la tamar „palmier”);
  • Thomas „geamăn” (tradus în grecește prin Diaymos) etc. 
       După cum s-a văzut și din exemplele de mai sus, multe nume încep cu I- sau cu El-, sau se termină cu -el; atît I- cît și El- reprezintă numele lui Dumnezeu, primul fiind o prescurtare a lui Iahve (Iehova), iar al doilea un „pseudonim” al lui Dumnezeu.
    Alte nume cu I- sau cu -el:
  • Iehoiachim (rom. Ioachim, Achim) „Dumnezeu să înalțe”; 
  • Iehoșua (rom. Iisus) „Dumnezeu_e salvarea”; 
  • Iițehak (Isaak, rom. Isac sau Ițic) „Dumnezeu să rîdă”, adică „să fie blînd”; 
  • Ionathan „dar al lui Dumnezeu” (la fel gr. Theodoros, lat. Deodatus, fr. Dieudonne, sl. Bogdan); 
  • Ioseph (rom. Iosif) „Dumnezeu să înmulțească”; 
  • Daniel „judecătorul lui Dumnezeu”; 
  • Gabriel „eroul lui Dumnezeu”; 
  • Israel „luptătorul lui Dumnezeu”; 
  • Natanael „dar al lui Dumnezeu”; 
  • Rajael „Dumnezeu a lecuit”; 
  • Samuel „auzit de Dumnezeu” etc.
    Cu timpul au apărut și nume de origine străină:
  • Luca (scurtat din lat. Lucanus sau Lucianus); 
  • Marcu (din lat. Marcus, pen­tru un personaj care mai înainte ar fi purtat numele de Ioan);
  • Andrei (gr. Andreas); 
  • Magdalena, formație grecească de la numele geo­grafic Magdala (ebr. Migdal „turn”), Magdalena fiind „cea din Magdala”;
  • Zoe (gr., „viață”) l-a înlocuit pe Eva în anumite zone;
  • Petros (gr. Petros, lat. Petrus, de la gr. petra, lat. petra „stîncă”, „piatră”) l-a înlocuit pe Kifa (ebr. kifa „piatră”);
    Au apărut și nume inventate de creștini după model ebraic:
  • Serafim, pluralul ebraicului seraf „înger”, 
  • Sion, de la numele muntelui palestinean Sion etc.

Niciun comentariu: