Din cauza faptului că de cele mai multe ori se folosește pluralul boașe, cînd trebuie folosit singularul lumea îl recreează (după ureche).
Singularul corect este boș (neutru, ca în oraș – orașe), nu boașă (feminin)!
Nu ca ar avea o deosebita importanta [fiindca, oricum nu este prea intalnita/ folosita exprimarea la singular] dar ... cred ca este acceptabila si forma "boaşă".
De altfel, chiar in dexonline.ro unde ne trimiteti apare si varianta de care vorbesc, luata din DER (1958-1966) si cu o referinta tocmai din sec. 17, de la Dosoftei.
E important că DER spune că, singularul este boașă (sau, era conform referințelor lor). E de presupus că, atunci când au făcut referință la o sursă, s-au exprimat în cunoștință de cauză.
În plus ... cum ei s-au exprimat cu mult înainte de a ne „preocupa” pe noi subiectul, tind să cred că ei știu mai bine forma ... originală. Altfel, reiterez, dat fiind impactul minim în limbajul cotidian contemporan al cuvântului respectiv, ar fi caraghios să corectezi pe cineva că folosește o formă mai veche.
Sunt din păcate destule alte derapaje care ne zgârie mai rău urechile.
Cine sînt „ei”? DER este opera unei singure persoane, Alexandru Ciorănescu, nu a unui colectiv. În plus, dicționarul a fost editat în Spania, fără a avea referenți științifici care să îi îndrepte eventualele erori.
Înțeleg rîvna de care dați dovadă să demonstrați că aveți dreptate, dar în realitate: - nu aveți o copie a Dicționarului Etimologic, doar vă dați cu presupusul despre ce ar conține bazîndu-vă pe surse indirecte (dacă ați avea, ați vedea că intrarea este boașe, iar explicația nu conține forma *boașă); - nu aveți o copie a operei lui Dosoftei, doar vă dați cu presupusul despre ce ar conține bazîndu-vă pe surse indirecte (dacă ați avea, ați ști că textele nu conțin forma *boașă); - porniți de la certitudinea că forma veche e *boașă ca să demonstrați că există forma *boașă (am încercat să vă explic că DER nu spune că singularul ar fi *boașă și nici că vreun text ar conține această formă. Dacă vreți să demonstrați existența unei forme vechi trebuie să o găsiți, nu să o postulați);
Sînt de acord că există chestii mai importante, dar nu e un argument care să ajute la ceva. Și, oricum, un blog care să aibă toate articolele pe aceeași temă, oricît de importantă ar fi, ar fi plictisitor.
Sa ne-ntelegem. Va apreciez eforturile pentru intretinerea acestui loc. In acelasi timp, nu ma intereseaza cuvantul in sine [am si explicat de cateva ori, de ce]. E vorba de abordarea care trebuie sa fie [in opinia mea] mai putin ... purista [mai ales cand e vorba de regionalisme sau forme arhaice - ar fi un purism pe ... invers].
Si oricum, nu-si are rostul ... inversunarea care ne poate impiedica sa citim/ intelege chiar si texte simple. De exemplu, in discutia de fata: - imi argumentati ca nu exista intrarea cu „șă” la sfarsit dar, nu vedeti ca este declarat ca ... substantiv feminin deci, - forma [in]existenta pare o simpla greseala de redactare, usor detectabila. Un argument in plus la presupunerea mea, este aici: http://www.webdex.ro/online/dictionarul_etimologic_roman/boa%C8%99%C4%83 - nu am copie a operei lui Dosftei !@#?. Nu am. Si nici nu caut verificarea tuturor cuvintelor din dictionarele pe care le consult. - "Dacă vreți să demonstrați existența unei forme vechi trebuie să o găsiți, nu să o postulați". Iaca ... pătăranie.
Inseamna ca lumea trebuie sa se-ndoiasca de toate cuvintele din dictionar pe care nu le gaseste in texte ... certificate!?
Nu cred. Si ... nici nu mi-ar permite timpul sa ma indoiesc de fiecare intrare dintr-un dictionar.
Dacă nu vă interesează cuvîntul, atunci nu înțeleg care e rostul discuției (pe care dvs. ați început-o).
- Nu văd de ce dacă cuvîntul ar fi feminin ar trebui să existe boașă... Dacă scrie boașe (-e), eu înțeleg că se declină o boașe, două boașe; - Webdex-ul (ca toate dicționarele online) preiau datele de la dexonline, nu invers, așadar nu vă ajută deloc observația; - Dacă nu aveți acces la cartea lui Dosoftei, cred că e de bun-simț că nu o puteți aduce în discuție... - În general, cînd susțineți ceva contrar unor surse «certificate» (de exemplu existența lui *boașă în textele vechi), dvs. trebuie să arătați că acele surse greșesc.
Singurul care se îndoiește de forma din dicționare sînteți dvs., care nu credeți că forma originară a singularului lui boașe este boș, în ciuda faptului că susțineți că nu aveți timp pentru așa ceva.
Rostul discutiei este abordarea cat mai corecta a problemelor de limba romana.
Nu sunt filolog. Incerc sa fiu logic, desi stiu ca logica nu este argument suprem in probleme de limba.
Daca eu as fi singurul care se indoieste de forma din dictionare, ar inseamna ca acceptati ca poate exista si alta forma de singular ale cuvantului respectiv (fiindca, ce sa vezi, exista cel putin un dictionar care ne spune acest lucru).
Invartitul in jurul lui Dosoftei nu ajuta (eu l-am pomenit fiindca era in sursa indicata de dvs.). In definitiv, putea fi un cuvant care nu a aparut in nicio opera literara fara ca acest lucru sa ii atraga stirbirea autenticitatii.
Dvs. ați pornit acest fir de discuție susținînd că *boașă e acceptabil și susțineați, de asemenea, că DER spune că forma *boașă apare la Dosoftei, ceea ce dovedea în opinia dvs. vechimea formei *boașă.
Acum văd că vă deziceți de această afirmație de la care a pornit controversa. Dacă nu ne învîrtim în jurul lui Dosoftei, atunci întreaga discuție de pînă acum a devenit inutilă (și înțeleg că e modul dvs. special de a recunoaște că ați greșit).
Nimeni nu a contestat că *boașă este folosit astăzi (imaginea atașată este grăitoare), însă în acest moment este o formă greșită. Este posibil ca în viitor noua formă de singular să devină acceptată (la fel s-a întîmplat, de pildă, cu frînă. Frîu avea pluralul frîne, iar apoi s-a reconstruit singularul frînă.), dar pînă atunci voi încerca să fac cunoscută forma corectă!
8 comentarii:
Nu ca ar avea o deosebita importanta [fiindca, oricum nu este prea intalnita/ folosita exprimarea la singular] dar ... cred ca este acceptabila si forma "boaşă".
De altfel, chiar in dexonline.ro unde ne trimiteti apare si varianta de care vorbesc, luata din DER (1958-1966) si cu o referinta tocmai din sec. 17, de la Dosoftei.
DER nu spune că ar apărea exact forma „boașă” la Dosoftei...
E important că DER spune că, singularul este boașă (sau, era conform referințelor lor). E de presupus că, atunci când au făcut referință la o sursă, s-au exprimat în cunoștință de cauză.
În plus ... cum ei s-au exprimat cu mult înainte de a ne „preocupa” pe noi subiectul, tind să cred că ei știu mai bine forma ... originală. Altfel, reiterez, dat fiind impactul minim în limbajul cotidian contemporan al cuvântului respectiv, ar fi caraghios să corectezi pe cineva că folosește o formă mai veche.
Sunt din păcate destule alte derapaje care ne zgârie mai rău urechile.
Cine sînt „ei”? DER este opera unei singure persoane, Alexandru Ciorănescu, nu a unui colectiv. În plus, dicționarul a fost editat în Spania, fără a avea referenți științifici care să îi îndrepte eventualele erori.
Înțeleg rîvna de care dați dovadă să demonstrați că aveți dreptate, dar în realitate:
- nu aveți o copie a Dicționarului Etimologic, doar vă dați cu presupusul despre ce ar conține bazîndu-vă pe surse indirecte (dacă ați avea, ați vedea că intrarea este boașe, iar explicația nu conține forma *boașă);
- nu aveți o copie a operei lui Dosoftei, doar vă dați cu presupusul despre ce ar conține bazîndu-vă pe surse indirecte (dacă ați avea, ați ști că textele nu conțin forma *boașă);
- porniți de la certitudinea că forma veche e *boașă ca să demonstrați că există forma *boașă (am încercat să vă explic că DER nu spune că singularul ar fi *boașă și nici că vreun text ar conține această formă. Dacă vreți să demonstrați existența unei forme vechi trebuie să o găsiți, nu să o postulați);
Sînt de acord că există chestii mai importante, dar nu e un argument care să ajute la ceva. Și, oricum, un blog care să aibă toate articolele pe aceeași temă, oricît de importantă ar fi, ar fi plictisitor.
Sa ne-ntelegem. Va apreciez eforturile pentru intretinerea acestui loc. In acelasi timp, nu ma intereseaza cuvantul in sine [am si explicat de cateva ori, de ce]. E vorba de abordarea care trebuie sa fie [in opinia mea] mai putin ... purista [mai ales cand e vorba de regionalisme sau forme arhaice - ar fi un purism pe ... invers].
Si oricum, nu-si are rostul ... inversunarea care ne poate impiedica sa citim/ intelege chiar si texte simple. De exemplu, in discutia de fata:
- imi argumentati ca nu exista intrarea cu „șă” la sfarsit dar, nu vedeti ca este declarat ca ... substantiv feminin deci,
- forma [in]existenta pare o simpla greseala de redactare, usor detectabila. Un argument in plus la presupunerea mea, este aici: http://www.webdex.ro/online/dictionarul_etimologic_roman/boa%C8%99%C4%83
- nu am copie a operei lui Dosftei !@#?. Nu am. Si nici nu caut verificarea tuturor cuvintelor din dictionarele pe care le consult.
- "Dacă vreți să demonstrați existența unei forme vechi trebuie să o găsiți, nu să o postulați". Iaca ... pătăranie.
Inseamna ca lumea trebuie sa se-ndoiasca de toate cuvintele din dictionar pe care nu le gaseste in texte ... certificate!?
Nu cred. Si ... nici nu mi-ar permite timpul sa ma indoiesc de fiecare intrare dintr-un dictionar.
Dacă nu vă interesează cuvîntul, atunci nu înțeleg care e rostul discuției (pe care dvs. ați început-o).
- Nu văd de ce dacă cuvîntul ar fi feminin ar trebui să existe boașă... Dacă scrie boașe (-e), eu înțeleg că se declină o boașe, două boașe;
- Webdex-ul (ca toate dicționarele online) preiau datele de la dexonline, nu invers, așadar nu vă ajută deloc observația;
- Dacă nu aveți acces la cartea lui Dosoftei, cred că e de bun-simț că nu o puteți aduce în discuție...
- În general, cînd susțineți ceva contrar unor surse «certificate» (de exemplu existența lui *boașă în textele vechi), dvs. trebuie să arătați că acele surse greșesc.
Singurul care se îndoiește de forma din dicționare sînteți dvs., care nu credeți că forma originară a singularului lui boașe este boș, în ciuda faptului că susțineți că nu aveți timp pentru așa ceva.
Rostul discutiei este abordarea cat mai corecta a problemelor de limba romana.
Nu sunt filolog. Incerc sa fiu logic, desi stiu ca logica nu este argument suprem in probleme de limba.
Daca eu as fi singurul care se indoieste de forma din dictionare, ar inseamna ca acceptati ca poate exista si alta forma de singular ale cuvantului respectiv (fiindca, ce sa vezi, exista cel putin un dictionar care ne spune acest lucru).
Invartitul in jurul lui Dosoftei nu ajuta (eu l-am pomenit fiindca era in sursa indicata de dvs.). In definitiv, putea fi un cuvant care nu a aparut in nicio opera literara fara ca acest lucru sa ii atraga stirbirea autenticitatii.
Dvs. ați pornit acest fir de discuție susținînd că *boașă e acceptabil și susțineați, de asemenea, că DER spune că forma *boașă apare la Dosoftei, ceea ce dovedea în opinia dvs. vechimea formei *boașă.
Acum văd că vă deziceți de această afirmație de la care a pornit controversa. Dacă nu ne învîrtim în jurul lui Dosoftei, atunci întreaga discuție de pînă acum a devenit inutilă (și înțeleg că e modul dvs. special de a recunoaște că ați greșit).
Nimeni nu a contestat că *boașă este folosit astăzi (imaginea atașată este grăitoare), însă în acest moment este o formă greșită. Este posibil ca în viitor noua formă de singular să devină acceptată (la fel s-a întîmplat, de pildă, cu frînă. Frîu avea pluralul frîne, iar apoi s-a reconstruit singularul frînă.), dar pînă atunci voi încerca să fac cunoscută forma corectă!
Trimiteți un comentariu