Foto: Alexandru Dănilă |
Deși nu este o regulă clară (deoarece folosirea unui nume la plural e o situație rară), de obicei nu se flexionează numele, ci prenumele și, în plus, prin natura sa semantică, nu admite plural... Mai mult, Moș Crăciun este un nume propriu special: nu are prenume, iar „titlul” de moș a devenit și el parte a numelui!
Dacă nu vrem să folosim (din diverse cauze) singularul – mai mulți Moș Crăciun –, fiind evident că avem de-a face cu o depersonalizare prin crearea pluralului, ar trebui să scriem cel puțin primul substantiv cu litere mici (precum Dumnezeu, dar dumnezei; Eminescu, dar eminești șamd), iar în acest context pluralul este cerut acordul cu mulți. Chiar dacă alegem să folosim inițialele capitale (Moși), semantismul persistă, așa că a doua opțiune personală ar fi mai mulți Moși Crăciun.
Pe scurt, preferințele mele personale (în ordine descrescătoare) a celor 4 variante posibile ar fi:
- mai mulți Moș Crăciun (invariabil, nu avem prenume);
- mai mulți Moși Crăciun (se flexionează numai partea provenită dintr-un substantiv comun);
- mai mulți Moș Crăciuni (se pune de plural la final, ca și cum ar fi un singur termen);
- mai mulți Moși Crăciuni;
Dacă doriți, puteți răspunde și dvs. la această întrebare și veți contribui la determinarea celei mai folosite variante:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu