Contrar părerii generale (includ aici și profesorii), dascăl nu are sensul „profesor” (evident, cu excepția figurilor de stil), ci „învățător (de țară)”!
De Ziua Educației am avut parte de o coliziune între noua limbă de lemn – care a inundat rețelele de socializare cu termenul dascăl (folosit în loc de profesor) – și cei care au hotărât că trebuie să ia măsuri împotriva acestora! Din păcate, majoritatea au făcut-o într-un mod greșit (vezi, de exemplu aici sau aici)
Dacă nici un absolvent de Litere (ba zice că ar fi fost profesor acolo) nu înțelege chestiuni minimale de lingvistică, atunci situația e gravă la Universitate! Și mai penibil este autoaprecierea „riguros vorbind” cînd tocmai rigurozitate nu descoperim în explicație!
Chiar dacă poate fi supărător să auzi o zi întreagă „dascăl” folosit în mod eronat în loc de „profesor” – el însemnând de fapt „învățător (la țară)” – este și mai enervant să auzi explicații sfătoase pe ton superior cum că de fapt dascăl ar însemna la origine „șef al corului bisericii” sau alte bazaconii similare!
Nu trebuie neapărat să cunoască sensul termenului de origine δασκαλος, nu trebuie să știe sensul intermediarului slavon даскал (în ambele cazuri „învățător, instructor”) și nici nota sensului II al lui dascăl din Dicționarul Tezaur („cântăreț de biserică”): „la sate învățătorul făcând și pe cântărețul în strană”, ci este suficient un minim de bun-simț lingvistic să realizeze că familia de cuvinte formată de la dascăl este legată de procesul de învățare, nu de corul de la biserică. Concluzia asupra sensului de bază sper că este evidentă pentru toată lumea!
Dascălul de la bun început a fost cel care se ocupa cu învățatul altor persoane! Trebuie știut că cele mai multe atestări ale termenului sunt cu acest sens, iar diferența dintre primele atestări ale sensului de bază („învățător”) și al celui secundar („cântăreț”) este de circa 50 de ani, așadar ordinea în care au fost folosite nu poate intra în discuție!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu