De vreo doi ani, evaluarea națională la limba română conține un nou tip de „exercițiu”, care implică numărarea unor litere și sunete. Evident, exercițiul a apărut și la „simulări”, inclusiv la cea de anul acesta:
Prima parte (număratul literelor) este un exercițiu mult prea facil pentru tipul acesta de examen, probabil ar fi nimerit pentru evaluarea la clasa a II-a. Al doilea se vrea un exercițiu cu schepsis (
ci-ul din
pleci ar fi de fapt un singur sunet), însă există o problemă.
Poate la
Centrul Național de Evaluare și Examinare (sau cine o fi responsabil de aceste subiecte) nu se știe că din punct de vedere fonetic
africatele se rostesc ca o combinație de sunete. Acesta este cazul lui
ci (notat cu
č), care de fapt este o combinație de
t și
ș. Practic
pleci trebuie transcris fonetic
[pletș] (dacă e să fim exacți scriem
[plet͡ʃ]), astfel că unii ar putea spune că este vorba tot de 5 sunete.
Pentru cine nu crede, m-am înregistrat rostind
pleci:
și l-am rulat invers (se sude
ștelp cu un
p final extrem de scurt, aproape insesizabil):
Este oare suficient pentru a „decreta” că
ci-ul (indiferent că îl notăm cu
č sau cu
t͡ʃ) reprezintă două sunete? Poate că nu, dar nici varianta cu un singur sunet nu este mai îndreptățită pentru a fi cea aleasă! Sigur, din punctul de vedere al programei și a ceea ce învață copiii este „corect”, adică în manual se spune că
ci (sau, dacă preferați,
č) este un singur sunet. Totuși, nu este taman corect ca pentru un examen să fii obligat să reții informații care, dacă nu-s incorecte, măcar neclare tot pot fi considerate.
P.S. Dacă luăm la bani mărunți și al doilea punct din exercițiu descoperim altă potențială hibă: rostind
încet cu viteză normală avem vocala nazalizată
î, care poate fi considerată și ea un singur sunet.