marți, 28 februarie 2012

Din nou despre î din i și î din a...

    Un utilizator al dexonline întreabă care au fost motivele pentru care în 1953 s-a hotărît folosirea peste tot a lui î (adică s-a renunțat la â)

    Motivele pentru care s-a rămas numai la î este unul cît se poate de simplu: avem un alfabet fonetic, deci pe cît se poate trebuie folosită o singura literă pentru un singur sunet.

Inițial, după tranziția alfabetului chirilic la cel latin, existau 5 litere diferite pentru „î”:
  •     â: vênt (vînt < vêntus),
  •     ê: têněr (tînăr < tenerus),
  •     î: rîde (de la ridet),
  •     ô: fôntână (fîntînă - fontana) și
  •     û: adûnc (adînc - aduncum).

    Litera ô nu a fost foarte folosită, în 1932 s-a renunțat la ê și û, în 1953 s-a renunțat la â. Evident, acestea nu au fost singurele modificări aduse ortografiei în reformele respective, ci doar cele legate de litera „î”.

    Pînă la urmă s-a ales „î” deoarece este un i posterior (scriindu-se /ɨ/ în alfabetul fonetic internațional) și pentru că semăna foarte bine cu caracterul chirilic ꙟ (deși ar trebui să fie numit românesc, deoarece a fost creat în limba română, alfabetul chirilic neavînd această literă).

    Abia în 1965 s-a făcut o concesie „patriotică” și s-a revenit la â pentru familia de cuvinte a lui român (în perioada 1953-1965 scriindu-se Romînia și romîn).

Foarte interesante sînt articolele despre acest subiect scrise de:
    Mai trebuie să menționez că reforma din 1993 nu a fost o revenire la cea din 1932, deoarece „regulile Sextil Pușcariu”:
  • erau mai coerente cu forma cuvintelor derivate, păstrîndu-se și î-ul final din derivate, nu numai cel inițial (astfel, de la a coborî se forma coborîre, nu coborâre);
  • păstrau pronunțarea lui sunt și suntem cu î (ca în sînt și sîntem), nu cum (greșit din toate punctele de vedere) recomandă DOOM2, cu u;

    vineri, 24 februarie 2012

    corectura, bat-o vina...

        Într-un singur articol găsit pe site-ul unui ziar „quality” găsim măcelărită limba română într-un mod înfiorător:



        Despre muta cum liquida am mai scris aici, iar despre diferența dintre or și ori aici, așa că nu am prea multe de adăugat (despre cum se folosește virgula, o altă necunoscută a autorilor articolului, voi publica ceva pe dexonline.ro). Totuși nu pot trece cu vederea a nu știu cîta masacrare a limbii care are loc în ziarele care se auto-denumesc „quality”. O fi chiar atît de scump un corector?!

    bărbat idem...

        Într-un interviu cu o realizatoare TV (fostă purtătoare de cuvînt a Guvernului) nu ai cum să nu descoperi o perlă de exprimare în următorul pasaj:

        Evident, oricine a citit măcar o carte în viață știe că idem se folosește exclusiv pentru referințe bibliografice. De asemenea, fiind un cuvînt latinesc, nu este supus posibilelor schimbări de sens care modelează limba. Mai mult, idem fiind un adverb, nu adjectiv, nu poate determina un substantiv...
        În mod cert, idem nu este un cuvînt care să îți treacă prin cap cînd răspunzi liber întrebărilor unui interviu, așa că (în loc folosesc cuvinte grele) mai bine las pe fiecare să tragă o concluzie...

    miercuri, 22 februarie 2012

    a face spectacol

        Un site de știri a găsit de cuviință să își intituleze un articol cam așa:
    G.B. a făcut spectacol la tribunal
        Citind articolul, este evident („a făcut scandal”) că mesajul articolului nu este unul laudativ, ci dimpotrivă. Însă, din greșeală sau din neștiință, redactorul a amalgamat două expresii conotate negativ în limba română: a se da în spectacol și a face circ pentru a obține una avînd conotație pozitivă: a face spectacol...

    marți, 14 februarie 2012

    „stilistic” adverb?

        În media românească (de exemplu aici, aici și aici) am descoperit că un politician român „cu discurs” a declarat:
      „Nu ne potrivim stilistic cu suflul nou al discursului [...]”
        Sigur, toată lumea a înțeles aproximativ despre ce este vorba în propoziție (presupunînd că omul a vrut să spună „nepotrivire de stil”, deoarece nu conținutul afectiv al discursului era problema, ci cel textual). Problema e că stilistic este adjectiv (de altfel sufixul -ic este generator de adjective), iar verbele sînt determinate de adverbe, nu de adjective... Pentru cei care au lipsit la lecția teoretică de gramatică, este ca și cum în loc de „Nu ne potrivim bine cu el” ai spune „Nu ne potrivim *bun cu el”.
        Sigur, există o anume tendință ca anumite adjective să se folosească cu nuanță adverbială sau chiar să îmbogățească limba cu un adverb (de exemplu matematic poate fi folosit cu nuanță adverbială „riguros, exact” deoarece a trecut prin faza „precum matematica; cu procedee matematice”), însă aici nu este cazul – cu greu am putea identifica sensul acestei potențiale folosiri cu nuanță adverbială.
        Singura salvare ar putea fi o presupusă folosire a unei licențe poetice, în concordanță cu tradiția seculară ce spune că „românul s-a născut poet” ...

    joi, 9 februarie 2012

    Lista de cuvinte aleatoare

        Pentru cei care consideră că nu e suficient să primească „Cuvîntul zilei” doar o dată pe zi, „Lista de cuvinte aleatoare” este noua facilitate de pe dexonline.ro care îi poate ajuta să descopere cuvinte noi!

    vineri, 3 februarie 2012

    Punctul

        Am început să compilez normele de folosire a semnelor de punctuație și a semnelor ortografice în limba română, chestie necesară avînd în vedere că nici GLR, nici DOOM2 nu acordă spațiu suficient acestei problematici. Primul articol este cel despre punct (dar vor urma și celelalte semne de punctuație și semne ortografice). Menționez că versiunea nu este finală, ci va fi completată cu orice informație suplimentară descoperită (și, evident, corectată dacă în text s-a strecurat vreo eroare).