Cum pronunțăm Jysk?

Conform DOOM2, numele proprii străine se pronunță ca în limba de origine. Deci nu [jisk] cum se aude inclusiv în reclamele lor (se pare că celor din conducerea Jysk România nu știu sau nu le pasă cum se pronunță), ci ceva de genul [ĭusk], ca în daneză!

autoantonime

Am pus mai demult pe facebook o postare despre autoantonime (exemplul binecunoscut este a deservi, prezentat de Al. Graur acum circa 80 de ani). Acum ceva timp, Adrian Vîntu (care se ocupă și de cuvinte în timpul liber) a reiterat subiectul!

Din păcate, nu am descoperit prea multe: am doar o scurtă listă (o voi extinde cu timpul, probabil)!

• condescendență (deferență – infatuare)
• a deservi (a face servicii – a face deservicii)
• a toci (a ascuți – a (se) face mai puțin ascuțit)

Găsim mai multe dacă nu sîntem foarte stricți. Adică le permitem și pe cele care nu reprezintă exact termeni opuși, ci reprezintă acțiuni opuse doar într-un anumit punct de vedere:

• a consulta (a cere opinia unui specialist vs a oferi opinii ca specialist);
• a încheia (a finaliza ceva vs a începe ceva, ca în încheiem căsătoria);
• a împrumuta (a da cu împrumut vs a lua cu împrumut);
• a închiria (a da cu chirie vs a lua cu chirie);
• a poza (a fi fotografiat vs a fotografia);
• a lupta cu cineva (aici cu poate însemna fie împreună fie împotriva);

Altă categorie ar putea cuprinde cuvintele care au aceeași formă, dar, deși un sînt antonime, prezintă clar trăsături opuse:

• frig (rece vs a frige);
• gata (pregătit să încep ceva vs terminat);

Acordul politicienilor...

Este interesant modul în care gîndesc unii politicieni relația cu electoratul: își creează cont pe rețele sociale pentru a-și întreține imaginea, dar, în același timp, își strică imaginea exact cu ajutorul acelui cont!

În cazul de față, fostul președinte de partid face un acord dubios: „susținerea politică și instituțională trans-partinice”. Nu știm ce a gîndit administratorul contului, dar ar trebui să știe că substantivul nu-și schimbă numărul în funcție de numărul de adjective care îl determină... Oricît de multe trăsături ar avea respectiva susținere, tot una singură rămîne!

A, dacă credeți că liniuța aceea e de despărțire, vă înșelați: e o cratimă! Sigur, termenul nu este încă în dicționar, dar asta nu înseamnă că autorul nu ar trebui să știe că la formarea noilor cuvinte cu ajutorul prefixoidelor nu se folosește cratima!

Mai contează că nu folosește diacritice? Sau că folosește virgula pentru a separa circumstanțialul de verb?

Spațiul înaintea semnelor de punctuație

Conform normelor ortografice ale limbii române, spațiul lăsat înaintea semnelor de punctuație este o greșeală! Am descoperit inclusiv unele televiziuni care fac acest lucru, ceea ce mă face să mă întreb ce face CNA!

Ar mai trebui adăugat că se folosesc și diacriticele greșite, dar m-aș simți pedant dacă aș insista pe subiect!

Ca să nu mă mai întreb singur, am decis să fac o plîngere la CNA, să vedem ce părere au!

proprii sau propriii?

Este unul dintre subiectele recurente, pe care nu l-aș fi reluat dacă nu apărea pe un site cu pretenții culturale!

Și proprii și propriii sînt flexiuni valide ale lui propriu, însă primul este plural nearticulat, al doilea este cel articulat. Faptul că se pronunță la fel face ca greșeala să fie întîlnită foarte des!

Statistic vorbind, sînt șanse mai mai să avem trei de i dacă adjectivul propriu este pus înainte determinantului. Cel mai simplu mod de a verifica dacă scriem cu doi de i sau trei de i este să vedem cum am folosi singularul (unde diferențele sînt ceva mai clare propriu vs propriul). În cazul de față am spune/scrie „înlăturată de propriul parlamentar”, deci și la plural trebuie să fie articulat (deci propriii)!